17 definiții pentru răzor (pământ)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

răzor1 sn [At: (a. 1575), BRĂESCU, M. 32 / V: (îrg) ~oa sf roz~, (reg) ~ol, rozol, ~zvor / S și: răsor / Pl: ~oare / E: bg разор] 1 Fâșie îngustă de pământ nearat sau brazdă adâncă servind de obicei ca hotar între două ogoare Si: hat1 (1). 2 Coamă de pământ formată din două brazde alăturate când arătura se începe de la mijlocul ogorului. 3 (Reg) Șanț făcut prin holdă ca să se scurgă apa. 4 Porțiune de pământ mai ridicată și nearată de-a lungul unui drum sau al unui șanț Si: potecă. 5 Loc arabil sau arat Si: ogor. 6 Strat de flori sau de legume. 7 (Îrg) Fâșie îngustă și lungă de pământ, servind adesea ca unitate de măsură. 8 (Prc) Șir (de viță de vie). 9 (Prc) Distanță între șiruri.

RĂZÓR1, răzoare, s. n. 1. Fâșie îngustă de pământ nelucrat, servind drept hotar și potecă între două ogoare; hat. 2. Loc arat; ogor. 3. Strat de flori sau de legume în grădini; brazdă. 4. Cărăruie (într-o grădină). – Din bg. razor.

RĂZÓR1, răzoare, s. n. 1. Fâșie îngustă de pământ nelucrat, servind drept hotar și potecă între două ogoare; hat. 2. Loc arat; ogor. 3. Strat de flori sau de legume în grădini; brazdă. 4. Cărăruie (într-o grădină). – Din bg. razor.

RĂZÓR1, răzoare, s. n. 1. Fîșie îngustă de pămînt nearat, val de pămînt (construit de oameni) servind drept hotar între două ogoare; hat. Să arăm pămînturile laolaltă cîștigînd răzoarele, să muncim cu rînduială. SADOVEANU, P. M. 201. Locurile despărțite prin coamele răzoarelor păreau că se învîrtesc, alunecînd repede în urma trenului. SANDU-ALDEA, D. N. 255. Stetea frumoasa pe-un răzor; Voinicul lîngă ea, devale, Să-i scoată spinul din picior. COȘBUC, P. I 181. 2. Loc arat; ogor, cîmp. Fugea de-a razna pe răzoare. COȘBUC, P. I 242. Alunecînd de la o muchie a șoselei la alta, ca o coasă ascuțită într-un răzor de finețe. ODOBESCU, S. I 377. Pentru ochi ca sfîntul soare Umblu noaptea pe răzoare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 18. ◊ Fig. Pornindu-mă a-ți vorbi despre vînătoare, mă văz fără veste pribegind pe răzoarele literaturei. ODOBESCU, S. III 12. 3. Strat (de flori sau de legume). Străbătură curtea cu pietriș și răzoare acoperite cu zăpadă murdară. DUMITRIU, B. F. 91. Cu toate că ziua fusese foarte caldă, aci între copaci și răzoarele de flori era răcoare. CAMIL PETRESCU, N. 157. Răzoarele de flori, rînduite pe trepte, își amestecau miresmele. ANGHEL-IOSIF, C. L. 15. 4. Cărăruie (într-o grădină). Grădina are boltă de viță, răzoare așternute cu nisip, straturi de trandafiri. SLAVICI, N. I 251.

RĂZÓR ~oáre n. pop. 1) Fâșie îngustă de pământ nelucrat, care desparte localități sau terenuri de pământ; hotar; hat. 2) Fâșie îngustă de pământ mai ridicată, pe care se seamănă legume sau flori; strat; vatră. 3) pop. Loc de pe un teren arat, unde se alătură ultimele două brazde trase în sens opus. /<bulg. razor

răzor n. 1. locul pe unde se trage ultima brazdă (pentru scursul apelor sau ca hotar între semănături); 2. brăzdiță de iarbă pe marginea stratului cu flori. [Serb. RAZOR, brazdă].

1) răzór n., pl. oare (sîrb. râzor, brazdă. V. raliță). Vest. Răstav, hat, cărare maĭ mare între semănăturĭ saŭ plantațiunĭ. Brazdă, arătură, (strat) de florĭ saŭ de legume: răzoare de florĭ (ChN. 1, 86 și 107; 2, 10), urme de arăturĭ saŭ „răzoare” (Vîlsan, CL. 1924, 518). Est. Loc acoperit de mărăcinĭ ș. a. rămas nearat într’un ogor. – Și rozor. În Fc. și răzol, pl. oale.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

răzór s. n., pl. răzoáre

răzór (hat, ogor, cărăruie, arc de trăsură, drug de metal) s. n., pl. răzoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RĂZÓR s. 1. v. hat. 2. brazdă, strat, (rar) postată, (înv. și reg.) tablă. (~ de flori, de legume.)

RĂZÓR s. v. arătură, câmp, ogor, țarină.

răzor s. v. ARĂTURĂ. CÎMP. OGOR. ȚARINĂ.

RĂZOR s. 1. hat, hotar, (reg.) călușire, dorjincă, forgașă, hașpor, mejdă, mejdină, meșghie, slog, (Transilv.) metă, miezuină. (~ între două ogoare.) 2. brazdă, strat, (rar) postată, (înv. și reg.) tablă. (~ de flori, de legume.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

răzór (răzoáre), s. f.1. Hotar, hat. – 2. Cărăruie între două ogoare. – 3. Loc arabil, ogor cu formă regulată și delimitat de cărări. – 4. (Înv.) Teren adaptat pentru o moară de apă. – Var. rozor. Bg., sb. razor (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 311; Conev 68), din sl. razorati „a ara”, cf. ceh. rozor, pol. rozora. Der. din lat. radiolus (Giuglea, Dacor., I, 496) este improbabilă. – Der. răzori, vb. (a face răzor; a despărți, a separa; a marca).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

răzór, răzoare, s.n. – Cărare, potecă servind drept hotar, între două ogoare; mejdă (ALRRM, 1971: 413). ♦ (top.) Răzoare, localitate aparținătoare de orașul Tg. Lăpuș. ♦ (onom.) Răzor, nume de familie în Maramureș. – Din bg., srb. razor „brazdă” (Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER; DEX, MDA) < sl. razorati „a ara” (DER).

răzór, -oare, s.n. – Cărare, potecă servind drept hotar, între două ogoare; mejdă (ALR 1971: 413). – Sl. razor, din sl. razorati „a ara” (DER).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

RĂZOARE, pădure în apropiere de orașul Mărășești, unde la 6/19 aug. 1917 armata română a zdrobit ultimul efort al armatei germane de a străpunge frontul armatei române („Bătălia de la Mărășești”). În lupta de la R. a căzut eroic, în fruntea companiei sale, căpitanul Grigore Ignat.

Intrare: răzor (pământ)
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răzor
  • răzorul
  • răzoru‑
plural
  • răzoare
  • răzoarele
genitiv-dativ singular
  • răzor
  • răzorului
plural
  • răzoare
  • răzoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

răzor (pământ)

  • 1. Fâșie îngustă de pământ nelucrat, servind drept hotar și potecă între două ogoare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: hat hotar 3 exemple
    exemple
    • Să arăm pămînturile laolaltă cîștigînd răzoarele, să muncim cu rînduială. SADOVEANU, P. M. 201.
      surse: DLRLC
    • Locurile despărțite prin coamele răzoarelor păreau că se învîrtesc, alunecînd repede în urma trenului. SANDU-ALDEA, D. N. 255.
      surse: DLRLC
    • Stetea frumoasa pe-un răzor; Voinicul lîngă ea, devale, Să-i scoată spinul din picior. COȘBUC, P. I 181.
      surse: DLRLC
  • 2. Loc arat (unde se alătură ultimele două brazde trase în sens opus).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: câmp ogor 4 exemple
    exemple
    • Fugea de-a razna pe răzoare. COȘBUC, P. I 242.
      surse: DLRLC
    • Alunecînd de la o muchie a șoselei la alta, ca o coasă ascuțită într-un răzor de fînețe. ODOBESCU, S. I 377.
      surse: DLRLC
    • Pentru ochi ca sfîntul soare Umblu noaptea pe răzoare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 18.
      surse: DLRLC
    • figurat Pornindu-mă a-ți vorbi despre vînătoare, mă văz fără veste pribegind pe răzoarele literaturei. ODOBESCU, S. III 12.
      surse: DLRLC
  • 3. Strat de flori sau de legume în grădini.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: brazdă vatră 3 exemple
    exemple
    • Străbătură curtea cu pietriș și răzoare acoperite cu zăpadă murdară. DUMITRIU, B. F. 91.
      surse: DLRLC
    • Cu toate că ziua fusese foarte caldă, aci între copaci și răzoarele de flori era răcoare. CAMIL PETRESCU, N. 157.
      surse: DLRLC
    • Răzoarele de flori, rînduite pe trepte, își amestecau miresmele. ANGHEL-IOSIF, C. L. 15.
      surse: DLRLC
  • 4. Cărăruie (într-o grădină).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Grădina are boltă de viță, răzoare așternute cu nisip, straturi de trandafiri. SLAVICI, N. I 251.
      surse: DLRLC

etimologie: