7 definiții pentru răstălmăcire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

răstălmăcire sf [At: URICARIUL, X, 8 / S și: res~ / Pl: ~ri / E: răstălmăci] 1 Explicare (2). 2 Denaturare (intenționată) a înțelesului.

RĂSTĂLMĂCÍRE, răstălmăciri, s. f. Faptul de a răstălmăci; explicare, interpretare (falsă). – V. răstălmăci.

RĂSTĂLMĂCÍRE, răstălmăciri, s. f. Faptul de a răstălmăci; explicare, interpretare (falsă). – V. răstălmăci.

RĂSTĂLMĂCÍRE, răstălmăciri, s. f. Faptul de a răstălmăci; explicare, interpretare falsă a unei idei. Era atît de neabătut din drumul cel drept... încît nici putea înțelege acele machiavelice răstălmăciri... care fac albul negru și ziua noapte. NEGRUZZI, S. I 244.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

răstălmăcíre s. f., g.-d. art. răstălmăcírii; pl. răstălmăcíri

răstălmăcíre s. f., g.-d. art. răstălmăcírii; pl. răstălmăcíri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RĂSTĂLMĂCÍRE s. v. denaturare.

RĂSTĂLMĂCIRE s. alterare, deformare, denaturare, escamotare, falsificare, mistificare, mistificație, (fig.) siluire. (~ celor spuse de cineva.)

Intrare: răstălmăcire
răstălmăcire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răstălmăcire
  • răstălmăcirea
plural
  • răstălmăciri
  • răstălmăcirile
genitiv-dativ singular
  • răstălmăciri
  • răstălmăcirii
plural
  • răstălmăciri
  • răstălmăcirilor
vocativ singular
plural