8 definiții pentru răpunere

Explicative DEX

RĂPUNERE s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) răpune și rezultatul ei; pieire, moarte; înfrângere, doborâre. – V. răpune.

RĂPUNERE s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) răpune și rezultatul ei; pieire, moarte; înfrângere, doborâre. – V. răpune.

răpunere sf [At: DRLU / Pl: ? / E: răpune] (Îvp) 1 Dispariție (5). 2 Ucidere. 3 (Îlav; nob) Pe ~ Pe întrecute.

RĂPUNERE, răpuneri, s. f. Acțiunea de a (se) răpune și rezultatul ei; pieire, moarte, înfrîngere, distrugere. I se rupea rărunchii împăratului de mîhnire pentru răpunerea ficii sale. ISPIRESCU, L. 395. ◊ Loc. adv. Pe răpunere = cu mare intensitate, pe viață și pe moarte. La popasul al treilea începea cheful cu temei, pe răpunere. M. I. CARAGIALE, C. 61.

Ortografice DOOM

răpunere (pop.) s. f., g.-d. art. răpunerii

răpunere (pop.) s. f., g.-d. art. răpunerii

răpunere s. f., g.-d. art. răpunerii

Sinonime

RĂPUNERE s. v. asasinare, omorâre, suprimare, ucidere.

răpunere s. v. ASASINARE. OMORÎRE. SUPRIMARE. UCIDERE.

Intrare: răpunere
răpunere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răpunere
  • răpunerea
plural
  • răpuneri
  • răpunerile
genitiv-dativ singular
  • răpuneri
  • răpunerii
plural
  • răpuneri
  • răpunerilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răpunere, răpunerisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi răpune DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.