13 definiții pentru răpăi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂPĂÍ, rắpăi, vb. IV. Intranz. (Despre ploaie, grindină etc.; la pers. 3) A se izbi de o suprafață tare, producând zgomote dese, scurte și ritmice. ♦ (Despre oameni) A lovi ritmic în ceva, producând zgomote dese și scurte. ♦ (Despre gloanțe sau despre arme automate) A țăcăni, a pârâi sacadat. ♦ (La pers. 3) A trosni. – Formație onomatopeică.

RĂPĂÍ, rắpăi, vb. IV. Intranz. (Despre ploaie, grindină etc.; la pers. 3) A se izbi de o suprafață tare, producând zgomote dese, scurte și ritmice. ♦ (Despre oameni) A lovi ritmic în ceva, producând zgomote dese și scurte. ♦ (Despre gloanțe sau despre arme automate) A țăcăni, a pârâi sacadat. ♦ (La pers. 3) A trosni. – Formație onomatopeică.

răpăi [At: DELAVRANCEA, S. 16 / V: (reg) ~ăna (Pzi: 3 rapănă), ~păni (Pzi: 3 rapăne), ~pâi, ~poi / Pzi: răpăi, ~esc / E: rap] 1 vi (D. ploaie, grindină) A produce zgomote scurte, dese și ritmice, lovind o suprafață tare Si: (reg) a ropăi. 2 vi (D. ființe) A lovi ritmic în ceva (cu picioarele, cu mâinile, cu aripile etc.) producând zgomote dese și scurte Si: a ropoti, (reg) a ropăi (2). 3 vt (Reg; îe) A-i ~ cuiva tălpile A fugi foarte repede, izbind cu putere pământul. 4 vi (D. lucrul izbit sau d. spațiul în care se produc zgomote) A emite zgomote ritmice. 5 vi (D. lucrul izbit sau d. spațiul în care se produc zgomote) A răsuna (1).

RĂPĂÍ, rắpăi și răpăiesc, vb. IV. Intranz. (Despre ploaie, grindină etc.) A se izbi de o suprafață tare producînd zgomote scurte, dese și ritmice. Pe acoperiș răpăia moale ploaia. SADOVEANU, O. VI 218. Vîntul vuia... măzărichea răpăia în fereastra mamei Stanchei. DELAVRANCEA, S. 16. O ploaie torențială vine răpăind pe miriștea arsă. VLAHUȚĂ, O. A. II 73. Foaie verde solzi de pește, Bate vîntu-mi vîjîiește, Ploaia-n codru răpăiește. ANT. LIT. POP. I 67. ◊ (Prin analogie, despre arme, gloanțe) Automatele sovietice prinseră a răpăi. CAMILAR, N. I 384. Gloanțele răpăiesc mai îndesate de cum sînt oamenii. ODOBESCU, S. III 586. ◊ (Despre alte zgomote sau surse de zgomote) Cu întîrziere au răpăit în sală aplauze. SADOVEANU, A. L. 187. Din ușa de stejar, în care răpăiau topoarele tătărești, îi suflă în față un vînt. GALACTION, O. I 54. Sunete fără-nțeles îmi răpăiau în urechi. VLAHUȚĂ, O. A. 493. ◊ (Despre spațiul în care se produc zgomote) Sala răpăi de aplauze. CĂLINESCU, E. 140. ♦ (Despre oameni) A lovi ritmic într-un obiect, producînd zgomote dese și scurte. [Negustorul] răpăie de-a surda cu cleștele pe sîrmele grătarului. PAS, Z. I 172. Simion răpăi îndîrjit în tobă și oamenii începură să alerge cu pași mari. CAMIL PETRESCU, O. II 279. Eu scosei biata măciucă Și-ncepui a răpăi. El zicea: aman, aman! Eu mă-ntorceam și-i mai dam. ANT. LIT. POP. I 70. (Subiectul este lucrul izbit) Tot satu-i strîns la horă... Tineretul joacă de răpăie pămîntul. VLAHUȚĂ, O. A. II 160. Venea, nene, ursul de duduia pădurea... și răpăia ramurile pe unde trecea. ISPIRESCU, L. 329. ◊ (Impersonal) Dedeau și oamenii lui Ercule, de răpăia. ISPIRESCU, U. 52.

A RĂPĂÍ răpăie intranz. (despre ploaie, arme etc.) A produce zgomote scurte, dese și cadențate; a ropoti. /Onomat.

răpăì v. a bate din picioare sau din palme. [Onomatopee].

rắpăĭ și -ĭésc, a v. intr. (imit. ca și tropăĭ. V. răpștesc). Cad orĭ izbesc răpede și în mare număr: ploaĭa răpăĭa în geamurĭ (Sov. 243), copitele se auzeaŭ răpăind pe cîmp, tarabangiu răpăĭa din tarabană. – Și rópăĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

răpăí (a ~) vb., ind. prez. 3 rắpăie, imperf. 3 sg. răpăiá; conj. prez. 3 să rắpăie

răpăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. răpăie, imperf. 3 sg. răpăiá

răpăi (ind. prez. 3 sg. și pl. răpăie)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RĂPĂÍ vb. 1. a ropoti, (astăzi rar) a pârâi, (reg.) a ropăi. (Ploaia ~ pe acoperișuri.) 2. v. păcăni. 3. v. răsuna.

RĂPĂI vb. 1. a ropoti, (astăzi rar) a pîrîi, (reg.) a ropăi. (Ploaia ~ pe acoperișuri.) 2. a păcăni, a pîrîi, a țăcăni, (rar fig.) a toca. (Mitraliera ~ fără întrerupere.) 3. a răsuna, a vui. (Sala ~ de aplauze.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

răpăí (răpăiésc, răpăít), vb. – A ropoti, a plescăi, a tropoti. – Var. ropoi, răpăni. Creație expresivă, cf. dupăi, tropăi.Der. răpăială, s. f. (zgomot produs de ploaie); răpănitor, adj. (zgomotos); răpăitură, s. f. (răpăit).

Intrare: răpăi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răpăi
  • răpăire
  • răpăit
  • răpăitu‑
  • răpăind
  • răpăindu‑
singular plural
  • răpăie
  • răpăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răpăi
(să)
  • răpăi
  • răpăiam
  • răpăii
  • răpăisem
a II-a (tu)
  • răpăi
(să)
  • răpăi
  • răpăiai
  • răpăiși
  • răpăiseși
a III-a (el, ea)
  • răpăie
(să)
  • răpăie
  • răpăia
  • răpăi
  • răpăise
plural I (noi)
  • răpăim
(să)
  • răpăim
  • răpăiam
  • răpăirăm
  • răpăiserăm
  • răpăisem
a II-a (voi)
  • răpăiți
(să)
  • răpăiți
  • răpăiați
  • răpăirăți
  • răpăiserăți
  • răpăiseți
a III-a (ei, ele)
  • răpăie
(să)
  • răpăie
  • răpăiau
  • răpăi
  • răpăiseră
verb (V408)
Surse flexiune: DLRLC, DER, Scriban
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răpăi
  • răpăire
  • răpăit
  • răpăitu‑
  • răpăind
  • răpăindu‑
singular plural
  • răpăiește
  • răpăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răpăiesc
(să)
  • răpăiesc
  • răpăiam
  • răpăii
  • răpăisem
a II-a (tu)
  • răpăiești
(să)
  • răpăiești
  • răpăiai
  • răpăiși
  • răpăiseși
a III-a (el, ea)
  • răpăiește
(să)
  • răpăiască
  • răpăia
  • răpăi
  • răpăise
plural I (noi)
  • răpăim
(să)
  • răpăim
  • răpăiam
  • răpăirăm
  • răpăiserăm
  • răpăisem
a II-a (voi)
  • răpăiți
(să)
  • răpăiți
  • răpăiați
  • răpăirăți
  • răpăiserăți
  • răpăiseți
a III-a (ei, ele)
  • răpăiesc
(să)
  • răpăiască
  • răpăiau
  • răpăi
  • răpăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

răpăi

  • 1. unipersonal (Despre ploaie, grindină etc.) A se izbi de o suprafață tare, producând zgomote dese, scurte și ritmice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ropoti attach_file 4 exemple
    exemple
    • Pe acoperiș răpăia moale ploaia. SADOVEANU, O. VI 218.
      surse: DLRLC
    • Vîntul vuia... măzărichea răpăia în fereastra mamei Stanchei. DELAVRANCEA, S. 16.
      surse: DLRLC
    • O ploaie torențială vine răpăind pe miriștea arsă. VLAHUȚĂ, O. A. II 73.
      surse: DLRLC
    • Foaie verde solzi de pește, Bate vîntu-mi vîjîiește, Ploaia-n codru răpăiește. ANT. LIT. POP. I 67.
      surse: DLRLC
    • 1.1. personal (Despre oameni) A lovi ritmic în ceva, producând zgomote dese și scurte.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 6 exemple
      exemple
      • [Negustorul] răpăie de-a surda cu cleștele pe sîrmele grătarului. PAS, Z. I 172.
        surse: DLRLC
      • Simion răpăi îndîrjit în tobă și oamenii începură să alerge cu pași mari. CAMIL PETRESCU, O. II 279.
        surse: DLRLC
      • Eu scosei biata măciucă Și-ncepui a răpăi. El zicea: aman, aman! Eu mă-ntorceam și-i mai dam. ANT. LIT. POP. I 70.
        surse: DLRLC
      • Tot satu-i strîns la horă... Tineretul joacă de răpăie pămîntul. VLAHUȚĂ, O. A. II 160.
        surse: DLRLC
      • Venea, nene, ursul de duduia pădurea... și răpăia ramurile pe unde trecea. ISPIRESCU, L. 329.
        surse: DLRLC
      • impersonal Dedeau și oamenii lui Ercule, de răpăia. ISPIRESCU, U. 52.
        surse: DLRLC
    • 1.2. (Despre gloanțe sau despre arme automate) A pârâi sacadat.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: pârâi țăcăni attach_file 2 exemple
      exemple
      • Automatele sovietice prinseră a răpăi. CAMILAR, N. I 384.
        surse: DLRLC
      • Gloanțele răpăiesc mai îndesate de cum sînt oamenii. ODOBESCU, S. III 586.
        surse: DLRLC
      • 1.2.1. Este folosit și despre alte zgomote sau surse de zgomote.
        exemple
        • Cu întîrziere au răpăit în sală aplauze. SADOVEANU, A. L. 187.
          surse: DLRLC
        • Din ușa de stejar, în care răpăiau topoarele tătărești, îi suflă în față un vînt. GALACTION, O. I 54.
          surse: DLRLC
        • Sunete fără-nțeles îmi răpăiau în urechi. VLAHUȚĂ, O. A. 493.
          surse: DLRLC
      • 1.2.2. Este folosit și despre spațiul în care se produc zgomote.
        exemple
        • Sala răpăi de aplauze. CĂLINESCU, E. 140.
          surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: