7 definiții pentru rămășeală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

rămășea sf [At: TEODORESCU, P. P. 656 / Pl: ~eli / E: rămăși + -eală] (Reg) Rămășag (1).

RĂMĂȘEÁLĂ, rămășeli, s. f. (Reg.) Rămășag. – Rămăși + suf. -eală.

RĂMĂȘEÁLĂ, rămășeli, s. f. (Reg.) Rămășag. – Rămăși + suf. -eală.

RĂMĂȘEÁLĂ, rămășeli, s. f. (Rar) Rămășag. Cin’ s-o pune c-un nun mare La luptă de rămășeală, Face de-o mare greșeală. TEODORESCU, P. P. 656.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rămășeálă (reg.) s. f., g.-d. art. rămășélii; pl. rămășéli

rămășeálă s. f., g.-d. art. rămășélii; pl. rămășéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RĂMĂȘEÁLĂ s. v. pariu, prinsoare, rămășag.

rămășea s. v. PARIU. PRINSOARE. RĂMĂȘAG.

Intrare: rămășeală
rămășeală substantiv feminin
substantiv feminin (F56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rămășea
  • rămășeala
plural
  • rămășeli
  • rămășelile
genitiv-dativ singular
  • rămășeli
  • rămășelii
plural
  • rămășeli
  • rămășelilor
vocativ singular
plural