11 definiții pentru răcoros


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

răcoros, ~oa a [At: CALENDARIU (1794), 1/27 / V: ~cur~ / S și: rec~ / Pl: ~oși, ~oase / E: răcoare + -os] 1 Care are o temperatură ușor scăzută Si: răcoritor (1), răcorit (1), (înv) răcoare (15). 2 Care aduce răcoare (9). 3 Care produce o senzație de prospețime Si: înviorător. 4 (Rar) Fraged (5). 5 (Fig) Care liniștește. 6 (D. îmbrăcăminte) Care nu ține cald.

RĂCORÓS, -OÁSĂ, răcoroși, -oase, adj. Care are o temperatură ușor scăzută; care aduce răcoare; răcoritor. ♦ Fig. Înviorător, proaspăt, tânăr, fraged. – Răcoare + suf. -os.

RĂCORÓS, -OÁSĂ, răcoroși, -oase, adj. Care are o temperatură ușor scăzută; care aduce răcoare; răcoritor. ♦ Fig. Înviorător, proaspăt, tânăr, fraged. – Răcoare + suf. -os.

RĂCORÓS, -OÁSĂ, răcoroși, -oase, adj. 1. Care are o temperatură ușor scăzută; care aduce răcoare, răcorește; răcoritor. Aerul e viu și răcoros. RALEA, O. 117. Căldura zilei era covîrșitoare și nu îndrăznii să părăsesc răcorosul meu adăpost de umbră și verdeață. HOGAȘ, M. N. 63. Ce dulce mi-e să-i simt palma răcoroasă lunecînd încet pe fruntea mea înfierbîntată. VLAHUȚĂ, O. A. 425. 2. Fig. Care aduce alinare, liniștește, potolește; proaspăt, înviorător. Acest fapt adăuga în cumpăna senzațiilor mele... ceva dulce și răcoros. GALACTION, O. I 59. ♦ Tînăr, fraged. Lumii se arată O dalbă de fată... Dulce, răcoroasă. ALECSANDRI, P. P. 15.

RĂCORÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care se caracterizează prin răcoare. Dimineață ~oasă. /răcoare + suf. ~os

răcoros a. plin de răcoare, proaspăt: un vânt răcoros.

răcorós, -oásă adj. (d. răcoare). Plin de răcoare: un vînt răcoros, o climă răcoroasă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

răcorós adj. m., pl. răcoróși; f. răcoroásă, pl. răcoroáse

răcorós adj. m., pl. răcoróși; f. sg. răcoroásă, pl. răcoroáse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RĂCORÓS adj. 1. v. răcoritor. 2. reavăn, rece, (înv.) răcoare. (Aerul cel ~ al nopții.) 3. v. friguros.

RĂCOROS adj. 1. răcoritor, (rar) răcorit, (înv.) răcoare. (O adiere ~ pe vreme de arșiță.) 2. reavăn, rece, (înv.) răcoare. (Aerul cel ~ al nopții.) 3. friguros, rece. (A avut o vreme ~ la mare; o locuință ~.)

Răcoros ≠ cald, călduros, canicular

Intrare: răcoros
răcoros adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răcoros
  • răcorosul
  • răcorosu‑
  • răcoroa
  • răcoroasa
plural
  • răcoroși
  • răcoroșii
  • răcoroase
  • răcoroasele
genitiv-dativ singular
  • răcoros
  • răcorosului
  • răcoroase
  • răcoroasei
plural
  • răcoroși
  • răcoroșilor
  • răcoroase
  • răcoroaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)