20 de definiții pentru răci


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂCÍ, răcesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină (mai) rece, a(-și) scădea, a(-și) micșora temperatura. ◊ Expr. (Tranz.) A-și răci gura degeaba (sau în zadar, de pomană, de-a surda) = a vorbi fără folos, a insista zadarnic, fără rezultat. ♦ A pierde sau a face să piardă căldura vitală obișnuită (din cauza unei spaime, a unei emoții etc.); a îngheța, a încremeni. 2. Intranz. A se îmbolnăvi contractând o răceală (3). 3. Fig. A-și pierde însuflețirea, interesul (pentru cineva sau ceva); a deveni indiferent; a se înstrăina, a se îndepărta. – Din rece.

RĂCÍ, răcesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină (mai) rece, a(-și) scădea, a(-și) micșora temperatura. ◊ Expr. (Tranz.) A-și răci gura degeaba (sau în zadar, de pomană, de-a surda) = a vorbi fără folos, a insista zadarnic, fără rezultat. ♦ A pierde sau a face să piardă căldura vitală obișnuită (din cauza unei spaime, a unei emoții etc.); a îngheța, a încremeni. 2. Intranz. A se îmbolnăvi contractând o răceală (3). 3. Fig. A-și pierde însuflețirea, interesul (pentru cineva sau ceva); a deveni indiferent; a se înstrăina, a se îndepărta. – Din rece.

răci [At: ANON. CAR. / V: (înv) reci / Pzi: răcesc / E: rece] 1-2 vtr (D. obiecte) A deveni sau face să devină mai rece (1). 3 vr (D. timp) A deveni (mai) friguros, cu temperatura (mai) scăzută. 4-5 vtr (D. ființe și corpul lor) A pierde sau a face să piardă din căldura vitală obișnuită (din cauza unei spaime, a unei boli etc.). 6 vr (D. ființe și corpul lor) A avea senzația de frig. 7 vt (Îe) A-și ~ gura degeaba (sau în zadar, de pomană, de-(a) surda) A vorbi fară folos. 8 vt (îae) A insista zadarnic. 9-10 vtr (Îe) A i se (sau a-i) ~ (cuiva) inima A (se) speria. 11 vr (Îvr; calc greșit după slv ростыдити сѧ) A se rușina. 12 vr (Fig; d. oameni și sentimentele lor) A deveni distant, nepăsător. 13-14 vtr (D. sentimente) A (se) diminua. 15-16 vtr (Rar; d. fapte, evenimente etc.) A(-și) pierde actualitatea. 17 vi (D. oameni și animale) A se îmbolnăvi, contractând o răceală (10). 18 vi (Reg) A se obrinti.

RĂCÍ, răcesc, vb. IV. 1. Refl. A pierde din căldură, a deveni (mai) rece. Se răcește ciorba și se arde friptura. C. PETRESCU, C. V. 146. Prînz pe masă s-a răcit Și eu, maică, n-am venit! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 197. Bate fierul pînă e cald, că de se va răci, în zadar vei munci (= fă lucrul la vremea lui). ♦ (Despre ființe sau despre corpul lor) A pierde (total sau parțial) căldura obișnuită a corpului. ◊ Tranz. Pe jumătate înăbușită de ștergar, fata din brațele cazacului tremura răcită de un fior de frig. SADOVEANU, O. VII 39. ◊ Intranz. (Învechit) Tot trupul lui au răcit, duhul deodată i-au încetat. DRĂGHICI, R. 136. ♦ (Despre timp, adesea impersonal) A deveni (mai) friguros, cu temperatura (mai) joasă. 2. Tranz. A face ca ceva să fie (mai) rece. A răci compresorul cu apă.Expr. A-și răci gura degeaba (în zadar, de pomană, de(-a) surda) = a vorbi fără folos, a insista zadarnic. Numai în zădar voi călca calea și mi-oi răci gura. RETEGANUL, P. V 8. Întrebările și rugăciunile mele le făceam în sec, căci îmi răceam gura de surda. ISPIRESCU, L. 96. Care va să zică, și cu nepotul mi-am răcit gura degeaba. CARAGIALE, S. N. 166. 3. Intranz. A se îmbolnăvi contractînd o răceală. Lasă-l, că e destul de bine îmbrăcat și nu răcește el. C. PETRESCU, C. V. 236. N-a uitat să-și acopere picioarele, ca să nu răcească. CARAGIALE, O. III 254. Mata, puiule, rămîi aici ca să nu răcești pe drum. ALECSANDRI, T. I 150. ◊ Refl. (Neobișnuit) Am fost mai totdeauna acasă pentru că mă răcisem într-o sară. KOGĂLNICEANU, S. 100. 4. Refl. (adesea reciproc). Fig. A-și pierde însuflețirea, căldura, interesul (pentru cineva sau ceva), a deveni indiferent. Fusese prieten bun cu Scarlat Turnavitu, dar acum se cam răciseră. CAMIL PETRESCU, O. II 10. Vezi... prieteșugul că se răcește. VĂCĂRESCU, P. 108. ◊ Tranz. (Învechit) Această propunere mi s-a părut o nenorocire... numai auzirea ei o să răcească pe d-l Tell. La GHICA, A. 717. Publicul, fără a-și răci dorința de a avea un teatru național, simți stîmpărîndu-i-se entuziasmul. NEGRUZZI, S. I 341.

A RĂCÍ1 ~ésc tranz. A face să se răcească; a răcori. ◊ A-și ~ gura degeaba (sau în zadar, de pomană) a vorbi fără nici un rezultat. /Din rece

A RĂCÍ2 ~ésc intranz. A contracta o răceală; a se îmbolnăvi de răceală. /Din rece

A SE RĂCÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni mai rece; a se răcori. 2) fig. A-și pierde interesul (față de ceva sau de cineva); a deveni indiferent. /Din rece

răcì v. 1. a (se) face rece; 2. a prinde răceală: răcește ușor; 3. fig. a deveni indiferent, a se înstrăina.

răcesc, ~ească a [At: ȘEZ. VII, 93 / Pl: ~ești / E: rac2 + -esc] (Într-un descântec) 1 De rac2 (1). 2 Care se referă la rac2 (1).

răcésc și (vechĭ) recésc v. tr. (d. rece, răce). Fac rece: gheața răcește apa, un vînt care a răcit temperatura. Fig. Reduc (pasiunile, focu): bătrîneța răcește pasiunile. V. intr. Prind răceală, mă îmbolnăvesc de răceală: am răcit pin frig. V. refl. Apa se răcește. Fig. Entusiazmu s’a răcit. L. V. (după vsl. po-stydĭeti). Mă rușinez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

răcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răcésc, imperf. 3 sg. răceá; conj. prez. 3 să răceáscă

răcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răcésc, imperf. 3 sg. răceá; conj. prez. 3 sg. și pl. răceáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RĂCÍ vb. a (se) răcori, (reg.) a (se) reveni. (Afară s-a mai ~.)

RĂCI vb. a (se) răcori, (reg.) a (se) reveni. (Afară s-a mai ~.)

A (se) răci ≠ a (se) încălzi

A răci ≠ a înfierbânta


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

răci, răcesc I. v. t. (intl.) a omorî. II. v. i. (intl.) a muri. III. v. r. 1. a-și pierde din interes / din actualitate. 2. (în sporturile de echipă – d. o acțiune de atac) a înceta să reprezinte un pericol pentru adversari.

a răci la gambetă expr. a se zăpăci, a fi năuc.

a-și răci gura degeaba / de pomană / de-a surda / în zadar expr. a vorbi fără folos, a insista zadarnic / fără rezultat.

Intrare: răci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răci
  • răcire
  • răcit
  • răcitu‑
  • răcind
  • răcindu‑
singular plural
  • răcește
  • răciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răcesc
(să)
  • răcesc
  • răceam
  • răcii
  • răcisem
a II-a (tu)
  • răcești
(să)
  • răcești
  • răceai
  • răciși
  • răciseși
a III-a (el, ea)
  • răcește
(să)
  • răcească
  • răcea
  • răci
  • răcise
plural I (noi)
  • răcim
(să)
  • răcim
  • răceam
  • răcirăm
  • răciserăm
  • răcisem
a II-a (voi)
  • răciți
(să)
  • răciți
  • răceați
  • răcirăți
  • răciserăți
  • răciseți
a III-a (ei, ele)
  • răcesc
(să)
  • răcească
  • răceau
  • răci
  • răciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)