12 definiții pentru rățoi (vb.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂȚOÍ2, rățoiesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se răsti la cineva, a amenința pe cineva. – Din rățoi1.

rățoi2 vr [At: PR. DRAM. 208 / V: (rar) ~tui, (reg) roțăi / Pzi: ~esc / E: rățoi1] 1 A se răsti la cineva Si: (reg) a se răboli, a se răboțoi, a se răscocora (1). 2 A amenința pe cineva. 3 A se îngâmfa. 4 (Rar) A se lăfăi.

RĂȚOÍ2, rățoiesc, vb. IV. Refl. A se răsti la cineva, cerîndu-i socoteală sau provocîndu-l, pe un ton amenințător; a se stropși. Vin cu sabia în mînă! se rățoi Văitoianu la gazetarii pe care îi chemă pentru a le face, potrivit obiceiului, o expunere de principii. PAS, Z. IV 157. Nu te rățoi la noi, mă nene. SADOVEANU, M. C. 200. Ei! nu te mai rățoi așa, căi nu-ți șede bine! ALECSANDRI, T. I 151.

A SE RĂȚOÍ mă ~iésc intranz. fam. A se adresa cuiva pe un ton ridicat, gesticulând și dându-și importanță; a se strofoli. /Din rățoi

rățoì v. a se îngâmfa, a se fuduli: cum te rățoești la soare fudul cu a mele pene? AL. [Tras din rățoiu, cu aluziune la umbletu-i fățăitor].

rățoĭésc și (maĭ rar) -uĭésc (mă) v. refl. (cp. cu rățoĭ, pin aluz. la mers, orĭ cu ung. ranculni, a încreți fruntea). Fam. Iron. Fac gesturĭ grave ca să speriĭ, mă răstesc, mă grozăvesc: o îmbrînceam rățuindu-mă (VR. 1916, 1-3, 162).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!rățoí2 (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se rățoiéște, imperf. 3 sg. se rățoiá; conj. prez. 3 să se rățoiáscă

rățoí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rățoiésc, imperf. 3 sg. rățoiá; conj. prez. 3 sg. și pl. rățoiáscă

rățoi (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rățoiesc, conj. rățoiască)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RĂȚOÍ vb. v. răcni, răsti, striga, țipa, urla, zbiera.

rățoi vb. v. RĂCNI. RĂSTI. STRIGA. ȚIPA. URLA. ZBIERA.

Intrare: rățoi (vb.)
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rățoi
  • rățoire
  • rățoit
  • rățoitu‑
  • rățoind
  • rățoindu‑
singular plural
  • rățoiește
  • rățoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rățoiesc
(să)
  • rățoiesc
  • rățoiam
  • rățoii
  • rățoisem
a II-a (tu)
  • rățoiești
(să)
  • rățoiești
  • rățoiai
  • rățoiși
  • rățoiseși
a III-a (el, ea)
  • rățoiește
(să)
  • rățoiască
  • rățoia
  • rățoi
  • rățoise
plural I (noi)
  • rățoim
(să)
  • rățoim
  • rățoiam
  • rățoirăm
  • rățoiserăm
  • rățoisem
a II-a (voi)
  • rățoiți
(să)
  • rățoiți
  • rățoiați
  • rățoirăți
  • rățoiserăți
  • rățoiseți
a III-a (ei, ele)
  • rățoiesc
(să)
  • rățoiască
  • rățoiau
  • rățoi
  • rățoiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)