19 definiții pentru râpă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RẤPĂ, râpe, s. f. Coastă abruptă a unui deal; surpătură de pământ făcută de torente sau de șuvoaie. ◊ Expr. A (se) da (sau a merge, a se duce) de râpă = a (se) distruge, a (se) nimici, a nu mai rămâne nimic, a eșua. [Pl. și: râpi] – Lat. ripa.

RẤPĂ, râpe, s. f. Coastă abruptă a unui deal; surpătură de pământ făcută de torente sau de șuvoaie. ◊ Expr. A (se) da (sau a merge, a se duce) de râpă = a (se) distruge, a (se) nimici, a nu mai rămâne nimic, a eșua. [Pl. și: râpi] – Lat. ripa.

râ1 sf [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 43r/3 / V: rip~ / Pl: ~pe, ~pi / E: ml ripa] 1 Coastă abruptă a unui deal. 2 Surpătură de pământ făcută de torente sau de șuvoaie Si: ponor, prăpastie, pripor. 3 (Îe) A merge de ~ A se rostogoli pe un povârniș Si: a se prăvăli. 4 (Îe) A se duce de ~, (rar) a ajunge la malul ~pei A se distruge (1). 5 (Îae) A eșua (4). 6 (Îe) A da de ~ A distruge (1). 7 (Îe) A (se) da de (sau, rar, pe, la) ~ A (se) omorî. 8 (Îae; rar) A (se) înșela. 9 Mal. 10 (Rar; îe) A da cu nasul de ~ A fi silit să se opresacă. 11 (Reg) Matcă. 12 (Bot) Sfeclă (Beta vulgaris).

RÂPĂ ~e f. 1) Surpătură de pământ, lungă și adâncă, apărută în urma acțiunii torenților de apă. ◊ A da de ~ (ceva) a face să nu se aleagă nimic (din ceva); a face să eșueze (ceva). Bun de dat la ~ a) bun de aruncat; b) nemernic. A se duce (sau a merge) de ~ a se solda cu nereușită. 2) pop. Apă curgătoare mică; pârâu. [G.-D. râpei; Pl. și râpi] /<lat. ripa

râpă f. deal prăpăstios, coastă sau vale repede: prin râpi adânci zăpada de soare s’ascunde AL.; a da de râpă, a duce la prăpăd pe cineva. [Lat. RIPA].

RÎ́PĂ, rîpe și rîpi, s. f. Coastă abruptă a unui deal; surpătură de pămînt făcută de torente sau de șuvoaie. Rîpele erau pline de troiene, drumurile la Bistrița erau închise. SADOVEANU, B. 65. Colo în depărtare e valea lui natală, Cu codri plini de umbră, cu rîpe fără fund. EMINESCU, O. IV 318. Prin rîpi adînci zăpada de soare se ascunde. ALECSANDRI, O. 174. ◊ Expr. A (se) da (a merge sau a (se) duce) de rîpă = a (se) distruge, a (se) nimici; (despre persoane, rar) a se omorî. Uneori îl băteau gîndurile să-și facă seamă singur, să se dea de rîpă. ISPIRESCU, L. 214. Ai mai crescut haraciul... Făr-a vedea că țara sărmană-o dai de rîpă. ALECSANDRI, T. II 169.

rî́pă f., pl. e și (est) ĭ (lat. rîpa, mal; it. riva, sic. ripa, fr. rive, pv. sp. pg. riba). D. rom. vine rut. rypa, povîrniș). Mare surpătură de pămînt, loc surpat orĭ foarte povîrnit (dar maĭ mic de cît prăpastia). A da pe cineva de rîpă (saŭ: de mal), a-l prăpădi, a-l da peiriĭ. – Pl. e. V. la sodom.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rấpă s. f., g.-d. art. rấpei/rấpii; pl. rấpe/râpi

râpă s.f., g.-d. art. râpei /râpii; pl. râpe /râpi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RÂPĂ s. (GEOGR.) ponor, văgăună, (pop.) mal, surpătură, (reg.) afundătură, tudină, țifleică, (Munt. și Olt.) sodom, (înv.) strămină. (Teren plin de ~e.)

RÎ s. (GEOGR.) ponor, văgăună, (pop.) mal, surpătură, (reg.) afundătură, tudină, țifleică, (Munt. și Olt.) sodom, (înv.) strămină. (Teren plin de ~e.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

rîpă (-pe), s. f. – Abis, prăpastie, hău. – Var. Trans. de S. ripă. Mr. arîpă, megl. rǫpă, istr. ărpĕ. Lat. rῑpa (Pușcariu 1467; REW 7328), cf. alb. rip (Philippide, II, 652), v. it. ripa, prov., cat., port. riba, fr. rive.Der. rîpos (var. rîpănos), adj. (plin de rîpe, abrupt). Din rom. provine rut. rypa (Miklosich, Wander., 19; Candrea, Elemente, 404).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

RÂPA ALBASTRĂ, lac antropic în jud. Vaslui, realizat pe cursul inf. al râului Simila, la 6 km amonte de confl. cu Bârladul. Supr.: 232 km; vol.: 10,6 mil. m3.

RÂPA ROȘIE v. Sebeș (3).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a se duce de râpă expr. 1. a se distruge, a se nimici. 2. (d. planuri, proiecte) a eșua.

Intrare: râpă
râpă (pl. râpe) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • râ
  • râpa
plural
  • râpe
  • râpele
genitiv-dativ singular
  • râpe
  • râpei
plural
  • râpe
  • râpelor
vocativ singular
plural
râpă (pl. râpi) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • râ
  • râpa
plural
  • râpi
  • râpile
genitiv-dativ singular
  • râpi
  • râpii
plural
  • râpi
  • râpilor
vocativ singular
plural