pălăriuță sf [At: LB / P: ~ri-u~ / Pl: ~țe / E: pălărie + -uță] 1-8 Pălărioară (1-8).

PĂLĂRIUȚĂ, pălăriuțe, s. f. Pălărioară. Petruță își împinse pe ceafă pălăriuța rotundă ca un fund de ceaunaș, apoi, înfigîndu-și mîna în brîul roșu, vorbi cu superioritate de atotștiutor. C. PETRESCU, R. DR. 76. Cu un săculeț plin cu nimicuri femeiești pe o mînă, cu umbreluța în alta, cu o pălăriuță aproape băiețească pe cap, cucoana Marieta era gata de drum. HOGAȘ, H. 103.

pălăriuță (desp. -ri-u-) s. f., g.-d. art. pălăriuței; pl. pălăriuțe

pălăriuță (-ri-u-) s. f., g.-d. art. pălăriuței; pl. pălăriuțe

pălăriuță s. f. (sil. -ri-u-), g.-d. art. pălăriuței; pl. pălăriuțe

PĂLĂRIUȚĂ s. v. pălărioară.

PĂLĂRIUȚĂ s. pălărioară.

ACOPERĂMÎNT DE CAP. Subst. Pălărie, pălărioară (dim.), pălăriuță, clop (reg.); canotieră, sombrero; pălărie de paie, panama; cilindru (înv.), joben, gambetă (înv.), melon (rar); petas (ist.); bicorn, tricorn, șleapcă (reg.); cauc, calpac (înv.), potcap, potcapic (rar), camilafcă, culion (înv.); pălărie de damă, pălărioară, tocă, baretă (rar). Căciulă, căciuliță (dim.), căciuloi (augm.), cușmă (reg.), țurcă, țurcană, tombateră (înv.), chiulaf (înv.), ișlic (înv.), ișlicel (dim., înv.), gugiuman (înv.), cucă (înv.). Chipiu, șapcă, ceapcă (rar), tiulercă (reg.), capelă, capeluță (dim.), caschetă, ceacău (reg.). Coif, cască, chivără (înv.). Beretă, bască; turban, turbulan (înv.), tulpan (rar), cealma (înv.); scufie, scufă, scufiță (dim.), ceapsă (reg.), tichie, tichiuță (dim.), bonetă, bonețică (dim.), căiță (reg.); fes. Basma, băsmăluță (dim.), cimber (reg.), batic, năframă, năfrămioară (dim.), năfrămuță, năfrămiță, cîrpă (rar), cîrpușoară (dim.), broboadă, bariș, bertă (reg.), maramă, mărămuță (rar), mărămioară (dim.,: rar), pînzătură (reg.), testemel (pop.), tulpan, tulpănaș (dim.), legătură, felegă (reg.), grimea (reg.), grimeluță (dim., reg.), casîncă (reg.), peșchir (înv. și reg.), vil, voal, vîlnic, potilat (reg.), hobot (reg.). Vb. A purta pălărie (șapcă, căciulă), a avea ceva în (pe) cap; a(-și) pune ceva în (pe) cap, a-și acoperi capul, a se lega (cu ceva) la cap, a (se) îmbrobodi, a-și scoate pălăria (căciula etc.), a se descoperi; a se dezbrobodi. V. îmbrăcare, îmbrăcăminte, obiecte de îmbrăcăminte.