9 definiții pentru pălărioară
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PĂLĂRIOARĂ, pălărioare, s. f. Diminutiv al lui pălărie; pălăriuță. [Pr.: -ri-oa-] – Pălărie + suf. -ioară.
PĂLĂRIOARĂ, pălărioare, s. f. Diminutiv al lui pălărie; pălăriuță. [Pr.: -ri-oa-] – Pălărie + suf. -ioară.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
pălărioară sf [At: DDRF / P: ~ri-oa~ / Pl: ~re / E: pălărie + -ioară] 1-8 (Șhp) Pălărie (1, 14-16) (mică) Si: pălăriuță (1-8).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PĂLĂRIOARĂ, pălărioare, s. f. Diminutiv al lui pălărie. «Boierul»: se cunoștea după îmbrăcămintea de postav verde, după pălărioara cu pană de gaiță, după pușca curată și lucitoare. SADOVEANU, O. III 356. Se înclină de la ușă, ducînd pînă jos pălărioara lui rotundă. CAMIL, PETRESCU, O. II 123.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
pălărioară (desp. -ri-oa-) s. f., g.-d. art. pălărioarei; pl. pălărioare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
pălărioară (-ri-oa-) s. f., g.-d. art. pălărioarei; pl. pălărioare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pălărioară s. f. (sil. -ri-oa-), g.-d. art. pălărioarei; pl. pălărioare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PĂLĂRIOARĂ s. pălăriuță.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PĂLĂRIOARĂ s. pălăriuță.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ACOPERĂMÎNT DE CAP. Subst. Pălărie, pălărioară (dim.), pălăriuță, clop (reg.); canotieră, sombrero; pălărie de paie, panama; cilindru (înv.), joben, gambetă (înv.), melon (rar); petas (ist.); bicorn, tricorn, șleapcă (reg.); cauc, calpac (înv.), potcap, potcapic (rar), camilafcă, culion (înv.); pălărie de damă, pălărioară, tocă, baretă (rar). Căciulă, căciuliță (dim.), căciuloi (augm.), cușmă (reg.), țurcă, țurcană, tombateră (înv.), chiulaf (înv.), ișlic (înv.), ișlicel (dim., înv.), gugiuman (înv.), cucă (înv.). Chipiu, șapcă, ceapcă (rar), tiulercă (reg.), capelă, capeluță (dim.), caschetă, ceacău (reg.). Coif, cască, chivără (înv.). Beretă, bască; turban, turbulan (înv.), tulpan (rar), cealma (înv.); scufie, scufă, scufiță (dim.), ceapsă (reg.), tichie, tichiuță (dim.), bonetă, bonețică (dim.), căiță (reg.); fes. Basma, băsmăluță (dim.), cimber (reg.), batic, năframă, năfrămioară (dim.), năfrămuță, năfrămiță, cîrpă (rar), cîrpușoară (dim.), broboadă, bariș, bertă (reg.), maramă, mărămuță (rar), mărămioară (dim.,: rar), pînzătură (reg.), testemel (pop.), tulpan, tulpănaș (dim.), legătură, felegă (reg.), grimea (reg.), grimeluță (dim., reg.), casîncă (reg.), peșchir (înv. și reg.), vil, voal, vîlnic, potilat (reg.), hobot (reg.). Vb. A purta pălărie (șapcă, căciulă), a avea ceva în (pe) cap; a(-și) pune ceva în (pe) cap, a-și acoperi capul, a se lega (cu ceva) la cap, a (se) îmbrobodi, a-și scoate pălăria (căciula etc.), a se descoperi; a se dezbrobodi. V. îmbrăcare, îmbrăcăminte, obiecte de îmbrăcăminte.
- sursa: DAS (1978)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
- silabație: -ri-oa-ră
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
pălărioară, pălărioaresubstantiv feminin
- 1. Diminutiv al lui pălărie. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: pălăriuță
- «Boierul»: se cunoștea după îmbrăcămintea de postav verde, după pălărioara cu pană de gaiță, după pușca curată și lucitoare. SADOVEANU, O. III 356. DLRLC
- Se înclină de la ușă, ducînd pînă jos pălărioara lui rotundă. CAMIL, PETRESCU, O. II 123. DLRLC
-
etimologie:
- Pălărie + sufix -ioară. DEX '98 DEX '09