PĂLĂRIUȚĂ, pălăriuțe, s. f. Pălărioară. Petruță își împinse pe ceafă pălăriuța rotundă ca un fund de ceaunaș, apoi, înfigîndu-și mîna în brîul roșu, vorbi cu superioritate de atotștiutor. C. PETRESCU, R. DR. 76. Cu un săculeț plin cu nimicuri femeiești pe o mînă, cu umbreluța în alta, cu o pălăriuță aproape băiețească pe cap, cucoana Marieta era gata de drum. HOGAȘ, H. 103.