PĂLĂRIOARĂ, pălărioare, s. f. Diminutiv al lui pălărie. «Boierul»: se cunoștea după îmbrăcămintea de postav verde, după pălărioara cu pană de gaiță, după pușca curată și lucitoare. SADOVEANU, O. III 356. Se înclină de la ușă, ducînd pînă jos pălărioara lui rotundă. CAMIL PETRESCU, O. II 123.