pălălăi¹ vi [At: CREANGĂ, O. 231 / Pzi: ~esc, (reg) pălălăi / E: pală¹ + -ălăi] 1 (D. foc) A arde cu flacără mare, producând un zgomot caracteristic. 2 (D. flăcări, incendii) A se înălța, a se întinde, a se răspândi Si: (îrg) a pălăi (1). 3 (Pop) A fâlfâi. 4 A pâlpâi. 5 (Olt) A flecări.