păienjeniș sn [At: EMINESCU, O. I, 87 / V: (rar) păin~, (reg) paian~, paien~, paingeniș, pain~, painjiniș, păingăniș, păingeniș, pănzeniș / Pl: ~uri / E: păianjen + -iș] 1 Pânză subțire țesută de păianjeni (1) Si: păianjen (5), (rar) păinjinar, (reg) painginăraie, (îvr) păioară. 2 (Ctc) Ca prin ceață. 3 (Fig; d. vedere) Fără claritate, printre gene. 4 (Fig) Riduri multe la ochi, pe față. 5 (Fig) Imagine tulbure, ștearsă. 6 (Reg) Culcuș pe care și-l fac moliile în faguri. 7 (Fig) Rețea, împletitură deasă Si: desiș. 8 (Fig; rar) Uneltire, intrigă ce se țese în jurul cuiva.

PĂIENJENIȘ, păienjenișuri, s. n. (De obicei la sg., cu sens colectiv; și în formele păienjeniș, păinjeniș, painjeniș) Pînză țesută de păianjen. Colbăit, păienjenișul peste scuturi vechi și steme, Ca un giulgi murdar s-anină. COȘBUC, P. II 98. În odaie, prin unghere S-a țesut păinjeniș. EMINESCU, O. I 105. ◊ (În metafore și comparații) Simțea în tot trupul dureri care o săgetau și-i era capul prins într-un păienjeniș. PAS, Z. I 127. Luna albă, noaptea, împînzea cîmpiile cu o lumină strălucită, un painjeniș vioriu de basme. SADOVEANU, O. I 131. Părea mult mai tînăr: silueta zveltă, mersul sprinten, ținuta mîndră compensau oboseala feței, păienjenișul care-i încercuia ochii. EFTIMIU, N. 27. – Variante: paienjeniș, painjeniș, păinjeiș, paianjeniș, painjiniș (GALACTION, O. I 70), paingeniș (ALECSANDRI, P. III 453), păingăniș (MARIAN, O. I 360) s. n.

PĂIENJENIȘ ~uri n. 1) Totalitate a firelor unei pânze de păianjen. 2) fig. Împletitură deasă (de ceva). /păianjen + suf. ~iș

paianjeniș sn vz păienjeniș

paienjeniș sn vz păienjeniș

paingeniș sn vz păienjeniș

painjeniș sn vz păienjeniș

painjiniș sn vz păienjeniș

păingăniș sn vz păienjeniș

păingeniș sn vz păienjeniș

păinjeniș sn vz păienjeniș

pănzeniș sn vz păienjeniș

PAINJINIȘ s. n. v. păienjeniș

PĂINJINIȘ s. n. v. păienjeniș.

păinjiniș n. Mold. pânză de păiajen: în odaie prin unghere s’a țesut păinjiniș EM.

painjiníș n., pl. urĭ. Pînze de painjin: pin colțurile șopronuluĭ era painjiniș.

păienjeniș s. n., pl. păienjenișuri

păienjeniș s. n., pl. păienjenișuri

păienjeniș s. n., pl. păienjenișuri

păienjeniș

păienjeniș, -șuri.

paingeniș (= păienjeniș) s. n. (pl. paingenișuri)

PĂIENJENIȘ s. pânză, plasă, (rar) păinjinar, (reg.) paingânăraie, (înv.) păioară. (S-a prins ca într-un ~.)

PĂIENJENIȘ s. pînză, plasă, (rar) păinjinar, (reg.) paingînăraie, (înv.) păioară. (S-a prins ca într-un ~.)