12 definiții pentru păienjenire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂIENJENIRE s. f. Acțiunea de a (se) păienjeni și rezultatul ei; împăienjenire. [Pr.: pă-ien-.Var.: (reg.) păinjenire, painjenire s. f.] – V. păienjeni.

păienjenire sf [At: C. PETRESCU, Î. I, 258 / V: (reg) păin~, pain~[1] / E: păienjeni] 1 Senzație de acoperire a vederii cu o pânză ca de paianjen, cu un fel de ceață, de negură, care împiedică claritatea vederii. 2 (Pex) Vedere neclară, ca prin ceață, din cauza unei boli, emoții, a oboselii etc. 3 Transformare în păianjen (1). corectat(ă)

  1. În original, incorect tipărit: rain~ LauraGellner

PĂIENJENIRE, păienjeniri, s. f. Acțiunea de a (se) păienjeni și rezultatul ei; împăienjenire. [Pr.: pă-ien-.Var.: (reg.) păinjenire, painjenire s. f.] – V. păienjeni.

PAINJENIRE s. f. v. păienjenire.

PAINJENIRE s. f. v. păienjenire.

PĂINJENIRE s. f. v. păienjenire.

PĂINJENIRE s. f. v. păienjenire.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

păienjenire (pop.) s. f., g.-d. art. păienjenirii

păienjenire (pop.) s. f., g.-d. art. păienjenirii

păienjenire s. f., g.-d. art. păienjenirii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PĂIENJENIRE s. v. împăienjenire.

PĂIENJENIRE s. împăienjenire, încețoșare, voalare, (prin Transilv. și Ban.) preveșteală. (~ vederii, a privirii.)

Intrare: păienjenire
păienjenire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păienjenire
  • păienjenirea
plural
  • păienjeniri
  • păienjenirile
genitiv-dativ singular
  • păienjeniri
  • păienjenirii
plural
  • păienjeniri
  • păienjenirilor
vocativ singular
plural
painjenire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • painjenire
  • painjenirea
plural
  • painjeniri
  • painjenirile
genitiv-dativ singular
  • painjeniri
  • painjenirii
plural
  • painjeniri
  • painjenirilor
vocativ singular
plural
păinjenire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păinjenire
  • păinjenirea
plural
  • păinjeniri
  • păinjenirile
genitiv-dativ singular
  • păinjeniri
  • păinjenirii
plural
  • păinjeniri
  • păinjenirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

păienjenire, păienjenirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) păienjeni și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • vezi păienjeni DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.