ÎMPĂIENJENIRE s. f. Acțiunea de a se împăienjeni; tulburare a vederii. Împăienjenirea ochilor. – Variante: împăinjenire (SADOVEANU, M. 179), împăiejenire (ODOBESCU, S. I 139), păienjenire (DEȘLIU, M. 8) s. f.

împăiajenare sf vz împăienjenire

împăiejenare sf vz împăienjenire

împăiejenire sf vz împăienjenire

împăiejinare sf vz împăienjenire

împăienjănire sf vz împăienjenire

împăienjenare sf vz împăienjenire

împăinginare sf vz împâienjenire

împăinjinire sf vz împâienjenire

împâienjenire sf [At: ODOBESCU, S. I 139 / V: ~iajenare, ~ianjenare, ~ăiejenare, ~iej~, ~aiejinare, ~jănire, ~jenare, ~păinginare, ~păinjin~, împângen, împânjen~, împoijin~ / Pl: ~ri / E: împăienjeni] 1 Acoperire cu pânze de păianjen. 2 (Fig) Încețoșare. 3 (Fig) Tulburare.

împângenire sf vz împăienjenire

împânjănire sf vz împăienjenire

împoijinire sf vz împăienjenire

PĂIENJENIRE s. f. v. împăienjenire.

împăienjenire s. f., g.-d. art. împăienjenirii

împăienjenire s. f., g.-d. art. împăienjenirii

împăienjenire s. f. (sil. -ien-), g.-d. art. împăienjenirii

ÎMPĂIENJENIRE s. încețoșare, păienjenire, tulburare, voalare, (prin Transilv. și Ban.) preveșteală. (~a vederii, a privirii.)

ÎMPĂIENJENIRE s. încețoșare, păienjenire, voalare, (prin Transilv. și Ban.) preveșteală. (~ vederii, a privirii.)