păienjenire sf [At: C. PETRESCU, Î. I, 258 / V: (reg) păin~, pain~^[1] / E: păienjeni] 1 Senzație de acoperire a vederii cu o pânză ca de paianjen, cu un fel de ceață, de negură, care împiedică claritatea vederii. 2 (Pex) Vedere neclară, ca prin ceață, din cauza unei boli, emoții, a oboselii etc. 3 Transformare în păianjen (1). corectat(ă)