11 definiții pentru păfuga

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂFUGA, păfug, vb. I. Tranz. (Reg.) A fugări, a alunga. [Var.: pefuga vb. I] – Pe + fugă.

PĂFUGA, păfug, vb. I. Tranz. (Reg.) A fugări, a alunga. [Var.: pefuga vb. I] – Pe + fugă.

păfuga vt [At: KLEIN, D. 393 / V: pe~, (cscj) pefugi / Pzi: păfug / E: pe + fugă] (Trs) A alunga.

PĂFUGA, păfug, vb. I. Tranz. (Regional) A fugări, a pune pe fugă. Iar cînd ne-ngrămădeam prea mulți [copii] în drum, Venea argatul Ion să ne păfuge. BENIUC, V. 36. – Variantă: pefuga (MARIAN, O. I 107) vb. I.

PEFUGA vb. I v. păfuga.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

păfuga (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. păfug, 2 sg. păfugi, 3 păfu; conj. prez. 1 sg. să păfug, 3 să păfuge

păfuga ( a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 păfu

păfuga vb., ind. prez. 1 sg. păfug, 3 sg. și pl. păfu

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PĂFUGA vb. v. alunga, depărta, fugări, goni, hăitui, izgoni, îndepărta, urmări.

păfuga vb. v. ALUNGA. DEPĂRTA. FUGĂRI. GONI. HĂITUI. IZGONI. ÎNDEPĂRTA. URMĂRI.

Intrare: păfuga
verb (VT13)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • păfuga
  • păfugare
  • păfugat
  • păfugatu‑
  • păfugând
  • păfugându‑
singular plural
  • păfu
  • păfugați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • păfug
(să)
  • păfug
  • păfugam
  • păfugai
  • păfugasem
a II-a (tu)
  • păfugi
(să)
  • păfugi
  • păfugai
  • păfugași
  • păfugaseși
a III-a (el, ea)
  • păfu
(să)
  • păfuge
  • păfuga
  • păfugă
  • păfugase
plural I (noi)
  • păfugăm
(să)
  • păfugăm
  • păfugam
  • păfugarăm
  • păfugaserăm
  • păfugasem
a II-a (voi)
  • păfugați
(să)
  • păfugați
  • păfugați
  • păfugarăți
  • păfugaserăți
  • păfugaseți
a III-a (ei, ele)
  • păfu
(să)
  • păfuge
  • păfugau
  • păfuga
  • păfugaseră
verb (VT13)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pefuga
  • pefugare
  • pefugat
  • pefugatu‑
  • pefugând
  • pefugându‑
singular plural
  • pefu
  • pefugați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pefug
(să)
  • pefug
  • pefugam
  • pefugai
  • pefugasem
a II-a (tu)
  • pefugi
(să)
  • pefugi
  • pefugai
  • pefugași
  • pefugaseși
a III-a (el, ea)
  • pefu
(să)
  • pefuge
  • pefuga
  • pefugă
  • pefugase
plural I (noi)
  • pefugăm
(să)
  • pefugăm
  • pefugam
  • pefugarăm
  • pefugaserăm
  • pefugasem
a II-a (voi)
  • pefugați
(să)
  • pefugați
  • pefugați
  • pefugarăți
  • pefugaserăți
  • pefugaseți
a III-a (ei, ele)
  • pefu
(să)
  • pefuge
  • pefugau
  • pefuga
  • pefugaseră
pefugi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

păfuga, păfugverb

  • 1. regional Alunga, fugări. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Iar cînd ne-ngrămădeam prea mulți [copii] în drum, Venea argatul Ion să ne păfuge. BENIUC, V. 36. DLRLC
etimologie:
  • Pe + fugă DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.