14 definiții pentru putregai


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PUTREGÁI, putregaiuri, s. n. 1. Lemn sau plantă putredă; p. ext. masă de materie vegetală descompusă; putreziciune, putrejune. ♦ Fig. Epitet depreciativ dat unui om bătrân și neputincios. 2. Boală a plantelor provocată de unele ciuperci. 3. Fig. Ceea ce este rău și vătămător societății. ♦ Lepădătură. – Probabil contaminare între putred și mucegai.

PUTREGÁI, putregaiuri, s. n. 1. Lemn sau plantă putredă; p. ext. masă de materie vegetală descompusă; putreziciune, putrejune. ♦ Fig. Epitet depreciativ dat unui om bătrân și neputincios. 2. Boală a plantelor provocată de unele ciuperci. 3. Fig. Ceea ce este rău și vătămător societății. ♦ Lepădătură. – Probabil contaminare între putred și mucegai.

PUTREGÁI, putregaiuri, s. n. 1. Lemn sau plantă putredă, p. ext. (la sg. cu sens colectiv) masă de materie vegetală descompusă, putredă. Ne așezăm la puțină hodină pe-un brad bătrîn, căzut, în putregaiul căruia lucrează neîntrerupt, aprig și nesimțit gîngăniile mărunte ale pămîntului. SADOVEANU, O. VIII 242. Numai ferigele ude, Putregaiul și bureții își trimet miresme crude în desimea groasă-a ceții. TOPÎRCEANU, P. 131. Cucușor, pasăre sură... Mă mier iarna ce mînînci?Mînînc putregai de tei, Să cînt codrului temei, Mînînc putregai de fag, Să chit dorului cu drag. SEVASTOS, C. 203. ♦ Fig. Corupție, josnicie. Aci lanțuri d-aramă înjugă conștiința, Colo pulbered-aur ascunde putregai. ODOBESCU, S. I 28. ♦ Termen de batjocură dat unui bătrîn neputincios. Și el umblă după-nsurat?... putregaiu dracului. ALECSANDRI, T. 632. 2. Fig. (Cu sens colectiv) Tot ce e rău și vătămător societății; drojdie a unui sistem social, ideologic. Numai o știință legată de popor... poate fi cu desăvîrșire liberă de influența putregaiului ideologic burghez. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 160, 7/2. – Variantă: (regional) putrigái (SLAVICI, N. II 123, HODOȘ, P. P. 187) s. n.

PUTREGÁI ~iuri n. 1) Substanță organică putredă; putreziciune. 2) (nume generic) Boală a plantelor provocată de ciuperci și de bacterii. 3) fig. (cu sens colectiv) Totalitate a elementelor degradate ale unei societați; pleavă; drojdie. 4) Om neputincios (din cauza bolii sau a bătrâneții). /Din putred și mucegai

putregáĭ n., pl. ĭurĭ (d. putred, ca mucegaĭ, ucigaș d. muced, ucid. Cp. și cu sard. 1, putrigare, a putrezi, îld. *putricare. D. rom. vine ung. putregály). Lemn putrezit: în scorbură era numaĭ putregaĭ. Fig. Iron. Om uzat orĭ fără valoare: putregaĭurile orașuluĭ.

putregaiu n. lemn putred. [Tras din putred (cf. mucegaiu din muced)].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

putregái (pu-tre-) s. n., pl. putregáiuri

putregái s. n. (sil. -tre-), pl. putregáiuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PUTREGÁI s. (rar) putrezitură, (înv. și reg.) putreganie. (Un ~ de lemn.)

PUTREGÁI s. v. lepădătură, licurici.

PUTREGAI s. (rar) putrezitură, (înv. și reg.) putreganie. (Un ~ de lemn.)

putregai s. v. LEPĂDĂTURĂ. LICURICI.

PUTREGĂÍ vb. v. descompune, putrezi.

Intrare: putregai
  • silabație: -tre-
substantiv neutru (N67)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • putregai
  • putregaiul
  • putregaiu‑
plural
  • putregaiuri
  • putregaiurile
genitiv-dativ singular
  • putregai
  • putregaiului
plural
  • putregaiuri
  • putregaiurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)