opțiuni
  • info

13 definiții pentru pustiitor

din care

Explicative DEX

PUSTIITOR, -OARE, pustiitori, -oare, adj. Care pustiește, devastează; distrugător, devastator, nimicitor. [Pr.: -ti-i-] – Pustii + suf. -tor.

PUSTIITOR, -OARE, pustiitori, -oare, adj. Care pustiește, devastează; distrugător, devastator, nimicitor. [Pr.: -ti-i-] – Pustii + suf. -tor.

pustiitor, ~oare a [At: ANON. CAR. / P: ~ti-i~ / V: ~tietor, (înv) ~iu / E: pustii1 + -tor] 1 Care pustiește1 (1) de vegetație, de animale, de oameni, de bunuri etc. Si: pustiicios (1). 2 (Pgn) Devastator.

PUSTIITOR, -OARE, pustiitori, -oare, adj. Care pustiește, care devastează; distrugător, nimicitor. După multe stăruinți... Stroe Vardaru i-a spus, spovedindu-și marea și pustiitoarea pasiune. C. PETRESCU, A. R. 35. Cine știe dacă, în această închipuire a poporului, nu e răsunetul depărtat al pustiitoarelor invazii. VLAHUȚĂ, R. P. 15. – Variantă: (regional) pustietor, -oare (ODOBESCU, S. I 202, RUSSO, S. 109) adj.

PUSTIITOR ~oare (~ori, ~oare) Care pustiește; pârjolitor; devastator. Invazie ~oare. [Sil. -ti-i-] /a (se) pustii + suf. ~tor

pustiitor a. și m. care pustiește.

pustietor, ~oare a vz pustiitor

pustiitoriu, ~oare a vz pustiitor

PUSTIETOR, -OARE adj. V. pustiitor.

Ortografice DOOM

pustiitor (desp. -ti-i-) adj. m., pl. pustiitori; f. sg. și pl. pustiitoare

pustiitor (-ti-i-) adj. m., pl. pustiitori; f. sg. și pl. pustiitoare

pustiitor adj. m., pl. pustiitori; f. sg. și pl. pustiitoare

Sinonime

PUSTIITOR adj. 1. v. distrugător. 2. distrugător, mistuitor, nimicitor. (Un incendiu ~.)

PUSTIITOR adj. devastator, dezastruos, distructiv, distrugător, nimicitor, ruinător, (rar) prăpăditor, (înv. și pop.) pierzător, (înv.) dărăpănător, pustiicios, risipitor, ruinos. (Acțiunea ~ a vîntului.)

Intrare: pustiitor
pustiitor adjectiv
  • silabație: pus-ti-i-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pustiitor
  • pustiitorul
  • pustiitoru‑
  • pustiitoare
  • pustiitoarea
plural
  • pustiitori
  • pustiitorii
  • pustiitoare
  • pustiitoarele
genitiv-dativ singular
  • pustiitor
  • pustiitorului
  • pustiitoare
  • pustiitoarei
plural
  • pustiitori
  • pustiitorilor
  • pustiitoare
  • pustiitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
pustietor adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pustietor
  • pustietorul
  • pustietoare
  • pustietoarea
plural
  • pustietori
  • pustietorii
  • pustietoare
  • pustietoarele
genitiv-dativ singular
  • pustietor
  • pustietorului
  • pustietoare
  • pustietoarei
plural
  • pustietori
  • pustietorilor
  • pustietoare
  • pustietoarelor
vocativ singular — —
plural — —
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pustiitor, pustiitoareadjectiv

  • 1. Care pustiește, devastează. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: devastator distrugător mistuitor nimicitor pârjolitor
    • format_quote După multe stăruinți... Stroe Vardaru i-a spus, spovedindu-și marea și pustiitoarea pasiune. C. PETRESCU, A. R. 35. DLRLC
    • format_quote Cine știe dacă, în această închipuire a poporului, nu e răsunetul depărtat al pustiitoarelor invazii. VLAHUȚĂ, R. P. 15. DLRLC
    • format_quote Invazie pustiitoare. NODEX
etimologie:
  • Pustii + -tor DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „pustiitor”

Visit YouGlish.com