PUSTIITOR, -OARE, pustiitori, -oare, adj. Care pustiește, care devastează; distrugător, nimicitor. După multe stăruinți... Stroe Vardaru i-a spus, spovedindu-și marea și pustiitoarea pasiune. C. PETRESCU, A. R. 35. Cine știe dacă, în această închipuire a poporului, nu e răsunetul depărtat al pustiitoarelor invazii. VLAHUȚĂ, R. P. 15. – Variantă: (regional) pustietor, -oare (ODOBESCU, S. I 202, RUSSO, S. 109) adj.