PRÂSLEA, prâslea, s. m. și f. Fratele cel mai mic (sau sora cea mică) dintr-o familie, mezinul; p. gener. copil mic; prichindel. – Din sl. prŭstŭ, bg. prăst.

!prâslea (fam.) s. m. și f., g.-d. art. lui prâslea; pl. prâslea

!prâslea s. m. și f., g.-d. lui prâslea; pl. prâslea

prîslea

prîslea DU, care scrie prăslea, adaugă, ca etimologie, „tras din prăsi”. Nu se arață ce reprezintă finala -lea, dar însuși faptul că forma exactă este cu î infirmă întreaga explicație. Celelalte dicționare lasă cuvîntul fără etimologie, cu excepția lui Scriban, care trimite, just după părerea mea, la sl. prŭstŭ, „deget” (tot fără să arate ce e -lea). Varianta romînească pîrslea, citată de TDRG, se explică ușor dacă pornim de la un slav prŭ-. Pentru înțeles, vezi fr. Tom-pouce din engl. Tom Thumb (personaj de poveste, pitic, om de statură mică), fr. Petit Poucet, germ. Däumling, magh. Hüvelyk Matyi, rus. малЬчик с палЬчик, ceh. paleček, it. Pollicino (un film american prezentat de curînd pe ecranele noastre a fost numit în romînește Tom degețelul ; mai bine ar fi fost Prichindel). Vezi și sl. mĕzinŭ, care în diverse limbi slave reunește înțelesul de „fiul cel mai mic” cu acela de „degetul mic” (Berneker). Cît privește pe -lea, este fără îndoială sufixul diminuțival bulgăresc -le (cf. Beaulieux, p. 146 : братле), ceea ce înseamnă că trebuie să fi existat în bulgărește derivatul *бръстле. Cf. și năpârstoc „pitic” < „degetar”, din aceeași rădăcină slavă prŭstŭ.

PRÂSLEA s. art. v. mezin.

PRÎSLEA s. art. mezin, (Olt.) urmatic, (Olt. și Transilv.) zăpîrstea (art.). (~ din familie.)