provincial, ~ă [At: MAN. ÎNV. 77/22 / P: ~ci-al / V: (înv) ~țial / E: lat provincialis, fr provincial] 1-2 a Care aparține provinciei (1, 3). 3-4 a Referitor la provincie (1, 3). 5-6 a Caracteristic provinciei (1, 3). 7-8 a De provincie (1, 3). 9-10 smf, a (Persoană) care locuiește în provincie (3). 11-12 smf, a (Persoană) care este originară din provincie (3). 13-14 smf, a (Pex) (Persoană) care se comportă cu stângăcie, în mod naiv.

PROVINCIAL, -Ă, provinciali, -e, adj. Care se referă la o provincie, care e din provincie, se găsește în provincie, este propriu provinciei sau provincialilor. În căsnicia lui săracă – două camere, antret prefăcut în birou și îngustă grădiniță provincială cu micsandre – «biroul cu fotolii de piele» înfățișa culmea celui mai aristocrat confort. C. PETRESCU, Î. I 20. Instituțiile provinciale și comunale mi-au plăcut. BĂLCESCU, la GHICA, A. 582. ♦ (Depreciativ) Simplu, naiv, înapoiat, necioplit. Provincial, prefectul își rotise privirile asupra șirului de femei în mătăsuri care umpleau lojile. DUMITRIU, N. 141. ♦ (Substantivat) Persoană care locuiește în provincie; (depreciativ) persoană cu apucături sau cu deprinderi naive, stîngace. Bravei mele provinciale i-a făcut Berlinul o impresie pentru care nu găsesc epitet. CARAGIALE, O. VII 51. Acum, Lină, hai iute să facem toaleta, ca să arătăm bucureșteanului că și noi, provincialii, știm să ne gătim după modă. ALECSANDRI, T. I 276. Fiziologia provincialului [titlu]. NEGRUZZI, S. I 236. – Pronunțat: -ci-al. – Variantă: provințial, -ă (NEGRUZZI, S. I 198) adj.

PROVINCIAL, -Ă adj. Din provincie. ♦ Caracteristic provinciei sau provincialilor. ♦ (Depr.) Simplu, înapoiat. // s.m. și f. Locuitor (originar) din provincie. [Pron. -ci-al, var. provințial, -ă adj., s.m.f. / cf. fr. provincial, lat. provincialis].

PROVINCIAL, -Ă I. adj. caracteristic provinciei, provincialilor. II. s. m. f. locuitor din provincie. (< lat. provincialis, fr. provincial)

PROVINCIAL ~ă (~i, ~e) 1) Care este caracteristic pentru provincie; de provincie. 3) și substantival Care locuiește în provincie; din provincie. 3) fig. (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește lipsă de rafinament; necioplit. [Sil. -ci-al] /<lat. provincialis, fr. provincial

provincial a. și m. care e din provincie.

*provinciál, -ă adj. (lat. provincialis). Din provincie (în opoz. cu din capitală); liceŭ provincial, pronunțare provincială. Fig. Stîngacĭ, care nu se pricepe să se poarte ca ceĭ din capitală: avea aeru provincial. S. Locuitor din provincie. Fig. Om care nu prea are maniere de capitală saŭ de oraș mare: măĭ provincialule!

provințial, ~ă a, smf vz provincial

PROVINȚIAL, -Ă adj., s.m. și f. v. provincial.

provincial (desp. -ci-al) adj. m., s. m., pl. provinciali; adj. f., s. f. provincială, pl. provinciale

provincial (-ci-al) adj. m., s. m., pl. provinciali; adj. f., s. f. provincială, pl. provinciale

provincial s. m., adj. m. (sil. -ci-al), pl. provinciali; f. sg. provincială, g.-d. art. provincialei, pl. provinciale