PROTESTA, protestez, vb. I. 1. Intranz. A manifesta împotrivire față de ceva, a-și exprima dezaprobarea împotriva unei hotărîri, a unei măsuri, a unei atitudini considerate ca nejuste. Baloleanu avu un gest de consternare fără a putea protesta. REBREANU, R. I 40. La aceste vorbe toată adunarea și mai ales femeile protestară. BOLINTINEANU, O. 423. M-am trezit arestat, despoiat de lucrurile mele, cercetat pînă la piele și întemnițat... În zadar am protestat. RUSSO, S. 200. ♦ A susține în contradictoriu, a respinge o teză, argumentînd pentru a se dezvinovăți. Docan și Catargiu protestează că n-au știut că există dijmă în Țara Romînească. KOGĂLNICEANU, S. A. 125. 2. Tranz. (în economia capitalistă, în expr.) A protesta o poliță - a stabili pe cale judiciară că o poliță n-a fost achitată la scadență.