13 definiții pentru prostănac (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROSTĂNÁC, -Ă, prostănaci, -ce, adj., s. m. și f. (Om) prost, nătâng, bleg, prostan. ♦ (Figură, atitudine) care denotă prostie. – Prostan + suf. -ac.

prostănac [At: POLIZU / V: (reg) ~ton~ / Pl: ~aci, ~ace / E: prostan + -ac] 1-2 smf, a (Om) lipsit de inteligență Si: prost (53-54). 3 a (Rar) Prostesc (3).

PROSTĂNÁC, -Ă, prostănaci, -ce, adj., s. m. și f. (Om) prost, nătâng, bleg, prostan. ♦ Care denotă prostie. – Prostan + suf. -ac.

PROSTĂNÁC, -Ă, prostănaci, -e, adj. Prost, mărginit, bleg, nătîng. Numai un hoț prostănac, fără nici un grăuncior de înțelepciune, stăruiește mai mult decît se cuvine într-un loc unde a săvîrșit o faptă. SADOVEANU, O. E. 148. El se făcea că nu înțelege vorbele aruncate în pofida lui; se arăta prostănac. ISPIRESCU, E. 229. Un om cam prostănac se însurase c-o femeie frumoasă și deșteaptă. ȘEZ. V 159. ◊ (Substantivat) Prostănacul de Ungureanu se duce mereu- mereu pe la ea. REBREANU, I. 113. ♦ Care denotă prostie. O frumusețe prostănacă este un farmec mort. DELAVRANCEA, H. T. 49.

PROSTĂNÁC ~că (~ci, ~ce) și substantival Care vădește lipsă de caracter și de inteligență; bleg. /prostan + suf. ~ac

prostănác, -ă adj. și s. (d. prostan). Vest. Fam. Cam prost, fără minte: o femeĭe prostănacă, o prostănacă. – Și -năŭ m. (Pan).

mondrea s [At: DLR / Pl: nct / E: mondr(ăni)] Om prost Si: prostănac.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

prostănác adj. m., s. m., pl. prostănáci; adj. f., s. f. prostănácă, pl. prostănáce

prostănác adj. m., s. m., pl. prostănáci; f. sg. prostănácă, pl. prostănáce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PROSTĂNÁC adj., s. v. prost.

PROSTĂNAC adj., s. bleg, nătăfleț, nătărău, nătîng, neghiob, nerod, netot, prost, stupid, tont, tontălău, (înv. și pop.) năuc, (pop. și fam.) haplea, (pop.) flaimuc, (înv. și reg.) nătîntoc, prostan, prostatic, prostănatic, (reg. și fam.) șui, (reg.) bleot, hăbăuc, mangosit, metehău, meteleu, motoflete, motolog, mutălău, natantol, năbîrgeac, nătăbîz, nătînt, nătrui, nătruț, năvleg, năvligos, nerodoi, pliurd, ponc, pricăjit, puncău, tălălău, tălîmb, tontan, tontolete, tontolog, (prin Transilv.) balamut, (prin Olt.) bleomb, (prin Mold.) bobletic, (prin Munt.) bobleț, (Mold.) cherapleș, (prin Transilv., Mold. și Bucov.) chiomb, (Transilv., Ban. și Olt.) lud, (Transilv. și Ban.) năhui, (Transilv.) nebleznic, (prin Mold., Transilv. și Maram.) șuietic, (Mold.) tanău, (Bucov.) tălășman, (prin Olt. și Munt.) tărăntuc, (Munt.) tontovan, (turcism înv.) budala, (fam.) fleț, găgăuță, gogoman, zevzec, (fig.) sec. (Mare ~ mai era!)

Prostănac ≠ ager, deștept, înțelept, isteț

Intrare: prostănac (s.m.)
prostănac substantiv masculin
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prostănac
  • prostănacul
  • prostănacu‑
plural
  • prostănaci
  • prostănacii
genitiv-dativ singular
  • prostănac
  • prostănacului
plural
  • prostănaci
  • prostănacilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)