PRODUS, produse, s. n. 1. Bun material rezultat dintr-un proces de muncă; totalitatea obiectelor sau a bunurilor obținute în procesul de producție; bun, product (1). ◊ Produs de schimb = marfă. Produs social total = indicator macroeconomic reprezentând totalitatea bunurilor materiale create în decursul unei perioade de timp de lucrătorii ocupați în economia națională. Produs intern brut = expresie valorică a totalității bunurilor și serviciilor finale furnizate de agenții economici care-și desfășoară activitatea pe teritoriul unei țări. Produs național brut = produsul intern brut plus soldul comerțului exterior. ♦ Corp sau substanță obținută pe cale naturală sau în laborator; preparat. 2. Rezultat material al unui proces social sau natural, al unui proces fiziologic sau de creație; rezultat material al unui complex de fenomene sau de acțiuni; p. ext. urmare, efect, rod; product (2). 3. Rezultatul înmulțirii a doi factori (numere, mărimi scalare, vectoriale etc.); p. ext. înmulțire. – V. produce (după fr. produit).

produs sn [At: MAIORESCU, L. 157 / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: produce¹] 1 Rezultat material al unui proces social sau natural, al unui proces fiziologic, chimic, de creație etc. 2 (Pgn) Consecință concretă Si: (rar) product¹ (3). 3 (Mat) Rezultat al înmulțirii unor factori numere, mărimi scalare, vectoriale etc. Si: (înv) product¹ (1). 4 (Ecn; urmat de determinări care arată proveniența, scopul, felul etc.) Bun material rezultat dintr-un proces de muncă Si: (înv) product¹ (7). 5 (Ecn) Totalitate a bunurilor materiale obținute prin prelucrarea unor materii prime în procesul de producție. 6 (Ecn; îs) ~ brut Material obținut dintr-o exploatare, înainte de sortare sau de prelucrare finită. 7 (Ecn; îs) ~ finit Produs (4) care, având procesul de fabricație încheiat, corespunde întocmai condițiilor tehnice stabilite și este apt pentru folosire. 8 (Ecn; îs) ~ de schimb Marfă. 9 (Ecn; îs) ~ necesar Parte a produsului (5) creat de lucrătorii din sfera producției materiale care este necesară pentru asigurarea reproducerii forței de muncă. 10 (Ecp; iuz; îs) ~ pentru sine Formă istorică a produsului necesar în socialism (9). 11 (Ecp; iuz; îs) ~ pentru societate Formă istorică a plusprodusului destinat lărgirii producției și ridicării bunăstării materiale și culturale a societății în socialism (9). 12 (Ecn; îs) ~ global Totalitate a bunurilor materiale create într-o ramură din sfera productivă. 13 (Ecn; îs) ~ net Parte a produsului global care reprezintă valoarea nou creată. 14 (Ecn; pex; îas) Venit național. 15 (Ecn; îs) ~ social total Totalitate a bunurilor materiale create în decursul unei perioade de timp de lucrătorii ocupați în sfera productivă. 16 (Ecn; îas) Sumă a produsului global din toate ramurile economiei, într-o perioadă dată. 17 (Îdt) Venit. 18 (Îdt) Beneficiu. 19 (Ecn; îs) ~ intern brut Valoare monetară la prețurile pieței a bunurilor și serviciilor produse de o economie în decursul unei perioade, de regulă un an sau trimestru și care include numai bunurile și serviciile pentru consumul final sau destinate investițiilor, datorită faptului că valoarea consumului intermediar, spre exemplu, materiile prime sunt incluse în prețul bunurilor finale, deosebindu-se de produsul național brut. 20 (Ecn; îs) ~ național brut Valoare monetară la prețurile pieței a bunurilor și serviciilor produse de o economie în decursul unei perioade, de regulă un an sau trimestru și care include produsul intern brut la care se adaugă producția finală brută a agenților naționali care-și desfășoară activitatea în străinătate și din care se scade producția finală a agenților economici străini realizată în interiorul țării.

PRODUS, produse, s. n. 1. Bun material rezultat dintr-un proces de muncă; totalitatea obiectelor sau a bunurilor obținute în procesul de producție; bun, product (1). ◊ Produs de schimb = marfă. Produs social total = indicator macroeconomic reprezentând totalitatea bunurilor materiale create în decursul unei perioade de timp de lucrătorii ocupați în economia națională. Produs intern brut = expresie valorică a totalității bunurilor și serviciilor finale furnizate de agenții economici care-și desfășoară activitatea pe teritoriul unei țări. Produs național brut = indicator macroeconomic format din produsul intern brut la care se adaugă producția finală brută a agenților naționali care-și desfășoară actitivitatea în străinătate și din care se scade producția finală a agenților economici străini realizată în interiorul țării. ♦ Corp sau substanță obținută pe cale naturală sau în laborator; preparat. 2. Rezultat material al unui proces social sau natural, al unui proces fiziologic sau de creație; rezultat material al unui complex de fenomene sau de acțiuni; p. ext. urmare, efect, rod; product (2). 3. Rezultatul înmulțirii a doi factori (numere, mărimi scalare, vectoriale etc.); p. ext. înmulțire. – V. produce (după fr. produit).

PRODUS, produse, s. n. 1. (Mai ales la pl.; la sg. cu sens colectiv) Bun material care rezultă dintr-un proces de muncă; totalitatea obiectelor sau bunurilor produse. Produse agricole. ▭ Unul din rezultatele de seamă obținute de regimul de democrație populară este creșterea puternică a consumului propriu de produse alimentare în gospodăriile țărănești. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2859. ◊ Produs brut = semifabricat. Produs finit = bun material apt pentru folosire sau consumație. Produs de schimb= marfă. ♦ (Urmat de determinări care indică proveniența sau compoziția) Corp sau substanță obținută pe cale naturală sau în laborator; preparat. Bazaltul este un produs vulcanic. Produs farmaceutic. Produse chimice. 2. Rezultat al unui proces social, al unui complex de fenomene sau de acțiuni; urmare, efect, rod, fruct. 3. (Mat.) Rezultatul înmulțirii a doi factori (numere, mărimi scalare, vectoriale, motoare etc.).

PRODUS s.n. 1. Bun material realizat în procesul de producție; totalitatea obiectelor sau bunurilor produse. ♦ Corp, substanță preparată în laborator sau obținută pe cale naturală. 2. Urmare, rezultat al unui proces, al unui fenomen etc., efect. 3. (Mat.) Rezultatul unei înmulțiri. [Pl. -use, -usuri, (rar s.m.) -uși. / < produce, după fr. produit].

PRODUS s. n. 1. bun material realizat în procesul de producție. *bogăție, recoltă. 2. corp, substanță preparată în laborator sau obținută pe cale naturală. 3. rezultat al unui proces, al unui fenomen etc., efect. 4. (mat.) rezultat al unei înmulțiri. (după fr. produit)

PRODUS² ~e n. 1) Rezultat al unui proces social. ~ al trezirii conștiinței naționale. 2) Rezultat al activității psihice. 3) mat. Rezultat al unei înmulțiri. /v. a (se) produce

PRODUS¹ ~e n. 1) Bun material obținut în urma unui proces de muncă. ◊ ~ de schimb marfă. ~ brut semifabricat. ~ finit bun material finit. 2) Substanță obținută pe cale naturală sau prin preparare. ~ vegetal. ~ sintetic. /v. a (se) produce

produs n. 1. ceeace produce un post, o moșie, o casă; 2. producțiunea agriculturei și a industriei, a științelor și a artelor; 3. ceeace rezultă dintr’un fapt, dintr’o împrejurare; 4. rezultatul multiplicațiunii aritmetice sau algebrice.

prodús n., pl. e și urĭ (d. a produce ca fr. produit d. produire). Producțiune, venit, cîștig dintr’o moșie, dintr’o casă, dintr’o meserie. Lucru produs, lucru rezultat din ceva; bazalturile-s un produs vulcanic, această decadență e produsu leniĭ. Aritm. Alg. Rezultatu înmulțiriĭ (V. cît, sumă). Pl. Lucrurĭ produse, producțiunĭ în agricultură, industrie, arte: producțiunile uneĭ fabricĭ.

produs¹ (chim.) s. m., pl. produși

!produs² (rezultat) s. n., pl. produse

produs s. n., pl. produse

produs s. n., pl. produse

produs

PRODUS s. 1. v. marfă. 2. produs secundar v. subprodus. 3. v. preparat. 4. bun, (înv.) materie. (~e ale țării.) 5. (înv.) product. (~ chimic.) 6. (MAT.) (înv.) product. (~ al înmulțirii.)

PRODUS s. 1. marfă, (înv. și pop.) negoț, (înv.) metah, negustorie, product. (A vîndut ~ la piață.) 2. preparat, sortiment, (înv.) preparație. (Un ~ culinar nou.) 3. bun, (înv.) materie. (~e ale țării.) 4. (înv.) product. (~ chimic.) 5. (MAT.) (înv.) product. (~ al înmulțirii.)