opțiuni
  • info
8 definiții pentru procleți

Explicative DEX

procleți [At: CORESI, EV. 182 / V: (reg) prec~ / Pzi: ~țesc / E: proclet] 1 vt (Bis; înv) A excomunica. 2 vt (Pex) A blestema. 3 vt (Pex) A dezaproba. 4 vr (Reg; d. boli; îf precleți) A se înrăutăți.

PROCLEȚI, proclețesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A afurisi, a blestema. De multa beție încep a sudui, a procleți. ȚICHINDEAL, F. 314. ♦ Refl. (Despre boală) A se înrăutăți, a se agrava. (Atestat în forma precleți) Așa și buba lui... Nici să se coacă, nici să se preclețească. I. CR. II 71. – Variantă: precleți vb. IV.

PROCLEȚI, proclețesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A afurisi, a blestema. ♦ Refl. (Despre boli) A se înrăutăți, a se agrava. – Din proclet.

precleți v vz procleți

PRECLEȚI vb. IV v. procleți.

Sinonime

PROCLEȚI vb. v. afurisi, anatemiza, blestema, excomunica.

procleți vb. v. AFURISI. ANATEMIZA. BLESTEMA. EXCOMUNICA.

Arhaisme și regionalisme

procleți, proclețesc, vb. IV 1. (înv.) a excomunica, a anatemiza; a blestema; a condamna, a dezaproba. 2. (refl.; reg.; despre boli; în forma: precleți) a se înrăutăți, a se agrava.

Intrare: procleți
verb (VT401)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • procleți
  • proclețire
  • proclețit
  • proclețitu‑
  • proclețind
  • proclețindu‑
 singular plural
  • proclețește
  • proclețiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • proclețesc
 (să)
  • proclețesc
  • proclețeam
  • procleții
  • proclețisem
a II-a (tu)
  • proclețești
 (să)
  • proclețești
  • proclețeai
  • proclețiși
  • proclețiseși
a III-a (el, ea)
  • proclețește
 (să)
  • proclețească
  • proclețea
  • procleți
  • proclețise
plural I (noi)
  • proclețim
 (să)
  • proclețim
  • proclețeam
  • proclețirăm
  • proclețiserăm
  • proclețisem
a II-a (voi)
  • proclețiți
 (să)
  • proclețiți
  • proclețeați
  • proclețirăți
  • proclețiserăți
  • proclețiseți
a III-a (ei, ele)
  • proclețesc
 (să)
  • proclețească
  • proclețeau
  • proclețiră
  • proclețiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • precleți
  • preclețire
  • preclețit
  • preclețitu‑
  • preclețind
  • preclețindu‑
 singular plural
  • preclețește
  • preclețiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • preclețesc
 (să)
  • preclețesc
  • preclețeam
  • precleții
  • preclețisem
a II-a (tu)
  • preclețești
 (să)
  • preclețești
  • preclețeai
  • preclețiși
  • preclețiseși
a III-a (el, ea)
  • preclețește
 (să)
  • preclețească
  • preclețea
  • precleți
  • preclețise
plural I (noi)
  • preclețim
 (să)
  • preclețim
  • preclețeam
  • preclețirăm
  • preclețiserăm
  • preclețisem
a II-a (voi)
  • preclețiți
 (să)
  • preclețiți
  • preclețeați
  • preclețirăți
  • preclețiserăți
  • preclețiseți
a III-a (ei, ele)
  • preclețesc
 (să)
  • preclețească
  • preclețeau
  • preclețiră
  • preclețiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

procleți, proclețescverb

  • 1. rar Afurisi, anatemiza, blestema, excomunica. DLRLC
    sinonime: afurisi anatemiza blestema excomunica
    • format_quote De multa beție încep a sudui, a procleți. ȚICHINDEAL, F. 314. DLRLC
    • 1.1. reflexiv (Despre boală) A se înrăutăți, a se agrava. DLRLC
      sinonime: agrava înrăutăți
      • format_quote Așa și buba lui... Nici să se coacă, nici să se preclețească. I. CR. II 71. DLRLC
etimologie:
  • proclet DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.