PROCLEȚI, proclețesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A afurisi, a blestema. De multa beție încep a sudui, a procleți. ȚICHINDEAL, F. 314. ♦ Refl. (Despre boală) A se înrăutăți, a se agrava. (Atestat în forma precleți) Așa și buba lui... Nici să se coacă, nici să se preclețească. I. CR. II 71. – Variantă: precleți vb. IV.