opțiuni
  • info

9 definiții pentru probatoriu (s.n.)

Explicative DEX

PROBATORIU, -IE, probatorii, s. n., adj. 1. S. n. Procedură de culegere a probelor (1) în justiție; totalitatea probelor adunate și prezentate într-un litigiu. 2. Adj. Probator. – Din lat. probatorium.

PROBATORIU, -IE, probatorii, s. n., adj. 1. S. n. Procedură de culegere a probelor (1) în justiție; totalitatea probelor adunate și prezentate într-un litigiu. 2. Adj. Probator. – Din lat. probatorium.

probatoriu, ~ie [At: CADE / Pl: ~ii / E: lat probatorius, -a, -um] 1 sn (Jur) Procedură de culegere a probelor (1) în justiție. 2 sn Totalitate a probelor adunate și prezentate într-un litigiu. 3 a Care are calitatea de a dovedi ceva Si: probator (1).

PROBATORIU, -IE adj. Care este propriu să dovedească ceva. // s.n. Procedură de culegere a probelor în justiție. [Pron. -riu, var. probator, -oare adj. / cf. fr. probatoire].

PROBATORIU, -IE I. adj. propriu să dovedească ceva; probator. II. s. n. procedură de culegere a probelor în justiție. (< lat. probatorium, fr. probatoire)

PROBATORIU2 ~i n. Totalitate a probelor prezentate într-un litigiu. /<lat. probatorius, ~a, ~um

Ortografice DOOM

probatoriu2 [riu pron. rĭu] s. n., art. probatoriul; pl. probatorii, art. probatoriile (desp. -ri-i-)

probatoriu2 [riu pron. rĭu] s. n., art. probatoriul; pl. probatorii, art. probatoriile (-ri-i-)

probatoriu s. n. [-riu pron. -riu], art. probatoriul; pl. probatorii, art. probatoriile (sil. -ri-i-)

probatoriu

Intrare: probatoriu (s.n.)
probatoriu2 (s.n.) substantiv neutru
  • pronunție: probatorĭu
substantiv neutru (N53)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • probatoriu
  • probatoriul
  • probatoriu‑
plural
  • probatorii
  • probatoriile
genitiv-dativ singular
  • probatoriu
  • probatoriului
plural
  • probatorii
  • probatoriilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

probatoriu, probatoriisubstantiv neutru

  • 1. Procedură de culegere a probelor în justiție. DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. Totalitatea probelor adunate și prezentate într-un litigiu. DEX '09 DEX '98 NODEX
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.