opțiuni
  • info

26 de definiții pentru priveghetoare (persoană)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRIVEGHETOR, -OARE, priveghetori, -oare, s. m. și f. (Pop.) Persoană care priveghează; spec. supraveghetor. ♦ (Înv.) Subprefect. [Var.: (reg.) privighetor, -oare, privighitor, -oare s. m. și f.] – Priveghea + suf. -tor.

PRIVEGHETOR, -OARE, priveghetori, -oare, s. m. și f. (Pop.) Persoană care priveghează; spec. supraveghetor. ♦ (Înv.) Subprefect. [Var.: (reg.) privighetor, -oare, privighitor, -oare s. m. și f.] – Priveghea + suf. -tor.

PRIVIGHETOR1, -OARE s. m. și f. v. priveghetor.

PRIVIGHETOR1, -OARE s. m. și f. v. priveghetor.

PRIVIGHITOR, -OARE s. m. și f. v. priveghetor.

PRIVIGHITOR, -OARE s. m. și f. v. priveghetor.

PRIVIGHITOR, -OARE s. m. și f. v. priveghetor.

prevăcătoare sf vz privighetoare

prevăgătoare sf vz privighetoare

prevechitoare sf vz privighetoare

preveditoare sf vz privighetoare

prevegătoare sf vz privighetoare

prevegetoare sf vz privighetoare

preveghetoare sf vz privighetoare

preveghitoare sf vz privighetoare

previchitoare sf vz privighetoare

previditoare sf vz privighetoare

previgătoare sf vz privighetoare

priveghetor, ~oare [At: MOXA, 370/4 / V: (reg) ~iu, ~eghit~, ~eghitoriu, ~vighe~, ~vighit~, ~vighitoriu, (îvr) previgătoriu / Pl: ~i, ~oare / E: priveghea + -tor] 1-2 smf, a (Înv; șîf privighetor) (Persoană) care veghează. 3 smf (Trs; îf previghetor) Persoană care veghează noaptea la un mort Si: (reg) privegieș. 4 sf (Trs; pex) Lumânare care arde la capul unui mort și care are, de obicei, lungimea acestuia Si: (reg) toiag. 5 sm (Asr) Paznic. 6 a (Înv) Păzitor. 7 a (Înv) Străjuitor. 8 a (Înv) Pânditor. 9 a (Înv) Urmăritor. 10 a (Înv) Atent. 11 (Mol; înv) Subprefect.

PRIVEGHETOR, -OARE, priveghetori, -oare, s. m. și f. (Și în forma privighitor) 1. Supraveghetor. Cînd se năpustea ploaia, întorcea calul și o zbughea la conac, iar priveghetorii aveau droșca pe cîmp și se urcau în ea și-o luau la sănătoasa. PAS, L. I 262. Punînd așa priveghetor, care nu s-a putut lua după măria-ta, nici eu n-am vrut să știu mai mult. SADOVEANU, Z. C. 180. 2. (Mold., învechit) Subprefect. Beciul privighitorului Pîrvu din Tîrgul Neamțului putea să tăinuiască, la nevoie, o domniță. CREANGĂ, A. 74. – Variante: privighetor, -oare, privighitor, -oare s. m. și f.

PRIVIGHETOR, -OARE s. m. și f. v. priveghetor. corectat(ă)

PRIVEGHETOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. pop. Persoană care priveghează. /a priveghea + suf. ~tor

priveghetór și (ob.) -ighitor, -oáre s., pl. orĭ, oare. Persoană care priveghează, supraveghetor. Vechĭ. Suprefect. S. f., pl. orĭ. O păsărică cenușie (luscinia philoméla) care cîntă și noaptea. Lumînare care arde la capu unuĭ mort (V. veghetoare). – Vechĭ pre-.

privighetór și -itór, -oáre, V. priveghetor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

priveghetoare (persoană) (pop.) s. f., g.-d. art. priveghetoarei; pl. priveghetoare

priveghetoare (persoană) (pop.) s. f., g.-d. art. priveghetoarei; pl. priveghetoare

priveghetoare (persoană) s. f., g.-d. art. priveghetoarei; pl. priveghetoare

privighetoare.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRIVEGHETOR s. v. pază, paznic, păzitor, strajă, străjer, subprefect, supraveghetor.

priveghetor s. v. PAZĂ. PAZNIC. PĂZITOR. STRAJĂ. STRĂJER. SUBPREFECT. SUPRAVEGHETOR.

Intrare: priveghetoare (persoană)
priveghetoare2 (pl. -e) substantiv feminin admite vocativul
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • priveghetoare
  • priveghetoarea
plural
  • priveghetoare
  • priveghetoarele
genitiv-dativ singular
  • priveghetoare
  • priveghetoarei
plural
  • priveghetoare
  • priveghetoarelor
vocativ singular
  • priveghetoare
  • priveghetoareo
plural
  • priveghetoarelor
privighitoare2 (pl. -e) substantiv feminin admite vocativul
substantiv feminin (F103)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • privighitoare
  • privighitoarea
plural
  • privighitoare
  • privighitoarele
genitiv-dativ singular
  • privighitoare
  • privighitoarei
plural
  • privighitoare
  • privighitoarelor
vocativ singular
  • privighitoare
  • privighitoareo
plural
  • privighitoarelor
privighetoare2 (pl. -e) substantiv feminin admite vocativul
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • privighetoare
  • privighetoarea
plural
  • privighetoare
  • privighetoarele
genitiv-dativ singular
  • privighetoare
  • privighetoarei
plural
  • privighetoare
  • privighetoarelor
vocativ singular
  • privighetoare
  • privighetoareo
plural
  • privighetoarelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

priveghetor, priveghetorisubstantiv masculin
priveghetoare, priveghetoaresubstantiv feminin

  • 1. popular Persoană care priveghează. DEX '09 DEX '98 NODEX
    • 1.1. prin specializare Supraveghetor. DEX '09 DLRLC
      sinonime: supraveghetor
      • format_quote Cînd se năpustea ploaia, întorcea calul și o zbughea la conac, iar priveghetorii aveau droșca pe cîmp și se urcau în ea și-o luau la sănătoasa. PAS, L. I 262. DLRLC
      • format_quote Punînd așa priveghetor, care nu s-a putut lua după măria-ta, nici eu n-am vrut să știu mai mult. SADOVEANU, Z. C. 180. DLRLC
    • 1.2. învechit Subprefect. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: subprefect
      • format_quote Beciul privighitorului Pîrvu din Tîrgul Neamțului putea să tăinuiască, la nevoie, o domniță. CREANGĂ, A. 74. DLRLC
etimologie:
  • Priveghea + sufix -tor. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.