4 definiții pentru pristav (poruncă; -uri)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRISTÁV, (1, 2) pristavi, s. m., (3) pristavuri, s. n. 1. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Persoană care anunța populației știrile oficiale; crainic. ♦ Funcționar administrativ; ispravnic. 2. S. m. Vătaf pe moșia unui boier. 3. S. n. (Înv.) Comunicare oficială, ordonanță, poruncă. – Din sl. pristavŭ.

PRISTÁV2, pristavuvi, s. n. (Învechit) Comunicare oficială; poruncă, ordonanță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pristáv2 (poruncă) (înv.) s. n., pl. pristávuri

pristáv (poruncă) s. n., pl. pristávuri

Intrare: pristav (poruncă; -uri)
pristav (poruncă; -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pristav
  • pristavul
  • pristavu‑
plural
  • pristavuri
  • pristavurile
genitiv-dativ singular
  • pristav
  • pristavului
plural
  • pristavuri
  • pristavurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)