pripor, pripoară, s.n. – Povârniș, pantă abruptă; „deal repede”. Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei cu sensul de „teren accidentat” (Biserica Albă). ♦ (top.) La pripor, deal în Dragomirești; Pripor, deal, fânațe în Bârsana, Glod, Ieud, Poienile Izei, Săcel, Strâmtura (Vișovan, 2005). – Din bg. pripor (MDA), cf. ucr. prypir, -poru, rus. pripor (Scriban; Tiktin, cf. DER; DEX).