pripor [At: LB / V: (înv) prepor, (reg) pripon, pripore / A și: (îrg) prip~ / Pl: ~oare / E: bg припор] 1 sn Porțiune de teren cu suprafața înclinată față de planul orizontal și care formează, de obicei, versanții unor forme de relief Si: coastă, muchie, pantă¹, povârniș, (rar) prăvălac, prăvăluc, (pop) clină, prăvăliș, (îrg) piez, (înv) povârnitură, (reg) piezișea, ponciș, povârghie, prăval, prăvălitură¹, răpăguș¹. 2 sn Porțiune de teren cu suprafața foarte înclinată, abruptă, prăpăstioasă. 3 a (Rar) Pripos. 4 sn (Ban; Trs) Porțiune de pădure pe un versant, cu copacii tăiați, pe unde se dă drumul lemnelor la vale, de la locul de tăiere. 5 sn (Ban; Trs; pex) Jgheab folosit pentru a se da drumul, pe un versant, lemnelor la vale, de la locul de tăiere. 6 sn (Trs) Poiană. 7 sn (Trs) Loc îngrădit lângă strungă, în care se odihnesc oile după muls. 8 sn (Trs) Adăpost de iarnă pentru oi.