principe¹ sm [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 221 / 17 / V: (înv) prențip, ~ncep, princip, ~nțep, ~nțeps, ~nțip^[1], ~nțipe, (nob) ~ncepe / A și: (reg) ~cipe / Pl: ~pi / E: lat princeps, -ipis, it principe] 1-2 Prinț (1-2). 3 (Fig; urmat de determinări care arată ocupații artistice) Persoană care este cea mai competentă, talentată etc. în domeniul său. 4-5 (Rar; lpl; îs) ~pii bisericii (Prelați sau) cardinali. 6 Titlu purtat de un împărat roman. 7 (Pex) Persoană care purta titlul de principe (6). 8 Titlu purtat de primii regi ai Franței, de unii domni români etc. 9 (Pex) Persoană care purta titlul de principe (8). corectat(ă)