pricopseală sf [At: NECULCE, L. 66 / V: proc~, (înv) prăc~, prec~ / Pl: ~eli / E: pricopsi + -eală] 1 (Înv) Știință de carte Si: învățătură. 2-3 (Înv; îe) A lua (sau a da, a avea) pe cineva pe (sau spre, de) ~ A lua (sau a da) pe cineva ca ucenic, ca elev. 4 (Pop) Situație materială bună Si: bogăție, bunăstare. 5 (Pop) Câștig obținut prin mijloace abuzive, incorecte Si: chilipir. 6 (Înv; irn; determinat de „mare”, „nici o” etc.) Faptă dusă până la capăt. 7 (Înv; irn; determinat de „mare”, „nici o” etc.) Consecință a unui fapt Si: folos, ispravă, lucru, treabă, (fam) scofală, (reg) pricoapsă.

PRICOPSEALĂ s. f. v. procopseală.

prăcopseală sf vz pricopseală

precopseală sf vz pricopseală

procopseală sf vz pricopseală

PROCOPSALĂ s. f. v. procopseală.

PROCOPSEALĂ, procopseli, s. f. 1. Cîștig, profit (mai ales fără muncă, fără eforturi), chilipir; bogăție, situație bună. Umblînd după procopseală prin lume, am fost oștean în leafă la domnia Moldovei. SADOVEANU, N. P. 10. Dar lațul diavolesc astfel se înnoda pe sufletul celui ce rîvnise procopseală necurată că acesta își sărea din minți. GALACTION, O. I 44. ◊ (Ironic) Crezi că e o mare nenorocire că ai rămas șchiop. – Plăcut nu e. – Putea să-ți lipsească procopseală asta. STANCU, D. 321. ♦ Ispravă. Îți dau și ție voie, să vedem ce procopseală ai să-mi faci. ISPIRESCU, L. 15. 2. Știință de carte, învățătură. Puse de gînd ca pe fiul său să-l dea să învețe toate meseriile și toată procopseală cărturarilor. ISPIRESCU, L. 366. Nu voia să-l întreacă alții nici în bogăție, nici în procopseală. id. ib. 105. ◊ Expr. A lua (sau a da, a avea) pe cineva pe (sau spre) procopseală = a lua (a da, a avea) pe cineva la învățătură sau la deprinderea unui meșteșug. Pentru asta vă plătesc eu simbrie? Pentru asta vă am eu la mine pe procopseală? ISPIRESCU, L. 44. Se găsea acuma luat pe procopseală de frate-său. CARAGIALE, O. III 10. – Variante: procopsală (ALECSANDRI, T. 1234, DRĂGHICI, R. 4), pricopseală s. f.

PROCOPSEALĂ ~eli f. 1) v. A PROCOPSI și A SE PROCOPSI. 2) Știință de carte; învățătură. [Var. pricopseală] /a (se) pricopsi + suf. ~eală

procopseală f. 1. știință: învețe toate meseriile și toată procopseala cărturarilor ISP.; 2. învățătură: la dat la meșteșug spre procopseală; 3. (ironic) erudițiune: mare procopseală! 4. folos, treabă: ce mai procopseală!

procopseálă și (est) pricopseálă f., pl. elĭ. Fam. Acțiunea de a saŭ de a te procopsi. Stare superioară, pozițiunea omuluĭ procopsit. Știință, învățătură: procopseala cărturarilor. Folos, avantaj: nicĭ o procopseală! Mare procopseală! Ce maĭ procopseală! Halal procopseală!, expresiunĭ ironice față de nereușite. V. scofală.

!pricopseală (pop., fam.) s. f., g.-d. art. pricopselii; pl. pricopseli

!pricopseală/procopseală (pop.) s. f., g.-d. art. pricopselii/procopselii; pl. pricopseli/procopseli

pricopseală v. procopseală

procopseală v. pricopseală

procopseală/pricopseală s. f., g.-d. art. procopselii/pricopselii, pl. procopseli/pricopseli

PRICOPSEALĂ s. v. agoniseală, agonisire, agonisită, belșug, bogăție, bunăstare, carte, cultură, cunoștințe, economie, instrucție, ispravă, învățătură, pregătire, prosperitate, studii, treabă.

PRICOPSEALĂ s. v. avantaj.

pricopseală s. v. AGONISEALĂ. AGONISIRE. AGONISITĂ. BELȘUG. BOGĂȚIE. BUNĂSTARE. CARTE. CULTURĂ. CUNOȘTINȚE. ECONOMIE. INSTRUCȚIE. ISPRAVĂ. ÎNVĂȚĂTURĂ. PREGĂTIRE. PROSPERITATE. STUDII. TREABĂ.

PRICOPSEALĂ s. afacere, avantaj, chilipir, cîștig, folos, profit, (Transilv. și Maram.) haznă, (fam. și ir.) scofală. (Nu e nici o ~ să...)