13 definiții pentru prichici


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRICHÍCI, prichiciuri, s. n. (Pop.) Margine îngustă, ieșită în afară, în formă de poliță1, la horn, la cuptor sau la vatra țărănească. ♦ Marginea de jos a ferestrei, ieșită în afară ca o streașină. – Din ucr. prypičok.

PRICHÍCI, prichiciuri, s. n. (Pop.) Margine îngustă, ieșită în afară, în formă de poliță1, la horn, la cuptor sau la vatra țărănească. ♦ Marginea de jos a ferestrei, ieșită în afară ca o streașină. – Din ucr. prypičok.

PRICHÍCI, prichiciuri, s. n. (Mold.) Margine îngustă, ieșită în afară, a hornului, a cuptorului, a vetrei etc. Motănașul țupăi delicat pe horn, pe prichici și jos. SADOVEANU, B. 32. Pe prichiciul pridvorului. străjuiește o ulcică verzuie de lut. REBREANU, I. 10. Cînd mă gîndesc... la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă țineam cînd începusem a merge copăcel... parcă-mi saltă și acuma inima de bucurie. CREANGĂ, A. 33. ♦ Marginea de jos a ferestrei, ieșită în afară ca o poliță. Își sorbi vimd pe care i-l pusese Simian dinainte, pe prichiciul ferestrei. SADOVEANU, F. J. 94.

PRICHÍCI ~uri n. Margine de forma unei suprafețe plane înguste, construită în afară la o sobă sau la o fereastră. /<ucr. prypițok

prichícĭ (Mold.) și prepícĭ (Trans.) n., pl. cĭurĭ și ce (din răd. slavă pek, de unde bg. pripek, loc expus soareluĭ, sîrb. pripeka, pîrlire, arșiță, rus. pripëka, loc ars, pripekátĭ, pripéčĭ, a arde, a distruge. V. pecie, pripec, pripesc). Poliță sus orĭ jos la sobă, la vatră, la fereastră: puse ibricu pe prichicĭu sobeĭ. V. corlată, glaf.

prichiciu n. Mold. prispa căminului sau hornului: sprijinit cu picioarele de prichiciu CR. [In loc de pripiciu: cf. ceh. PRIPECEK, corlată].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

prichíci (pop.) s. n., pl. prichíciuri

prichíci s. n., pl. prichíciuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRICHÍCI s. (reg.) corlată, durlui. (~ la cuptorul țărănesc.)

PRICHÍCI s. v. glaf, pervaz.

PRICHICI s. (reg.) corlată, durlui. (~ la cuptorul țărănesc.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

prichíci (prichíciuri), s. n. – (Mold.) Poliță, raft de horn. – Var. Trans. prepici. Maram. priptici. Sl., cf. sb. pripecak „marginea din față a hornului”, ceh. pripecek „bancă de cărămizi lîngă vatră” (Cihac, II, 249; Tiktin), din sl. pesti, peką „a frige”. – Der. din rut. prykydka „înnăditură” (Candrea) nu este probabilă.

Intrare: prichici
substantiv neutru (N60)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prichici
  • prichiciul
  • prichiciu‑
plural
  • prichiciuri
  • prichiciurile
genitiv-dativ singular
  • prichici
  • prichiciului
plural
  • prichiciuri
  • prichiciurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)