18 definiții pentru pretendent

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRETENDENT, -Ă, pretendenți, -te, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană care tinde, aspiră la ceva, care cere, pretinde ceva. 2. S. m. Bărbat care cere sau are intenția să ceară în căsătorie o femeie. – Din fr. prétendant.

pretendent, ~ă [At: ȘINCAI, HR. I, 380/24 / V: (înv) ~dant, ~dint / Pl: ~nți, ~e / E: fr prétendant, ger Prätendent] 1 smf Persoană care aspiră să ajungă ceva. 2 smf Persoană care cere ceva în baza unor drepturi pe care le are sau pe care pretinde că le are. 3 smf (Spc) Persoană aparținând unei familii domnești, care pretinde tronul unei țări Si: (înv) pretendator (1). 4 sm Bărbat care are intenția să ceară în căsătorie o femeie sau care aspiră să ia în căsătorie o femeie Si: (îvr) pretendator (2), (înv) proclu, pețitor.

PRETENDENT, -Ă, pretendenți, -te, subst. 1. S. m. și f. Persoană care tinde, aspiră să ajungă la ceva, care cere, pretinde ceva. 2. S. m. Bărbat care cere sau are intenția să ceară în căsătorie o femeie. – Din fr. prétendant.

PRETENDENT, -Ă, pretendenți, -te, s. m. și f. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «la») 1. Cel care tinde, rîvnește, aspiră spre ceva sau cel care cere, pretinde ceva, în baza unor drepturi pe care le are sau pe care și ie atribuie. El vede aci numai uneltirile obicinuite ale foștilor pretendenți la scaunul domnesc. CAMIL PETRESCU, O. IX 230. Tronul rămănînd vacant, mai mulți principi străini se grăbiră a se prezintă ca pretendenți la coronă. HASDEU, I. V. 50. 2. Cel care are intenția să ia în căsătorie o femeie, care cere în căsătorie o femeie. Dacă prințul de Spania nu e mulțămit, să ne spuie și vom lua pe altul. Nu ne lipsesc pretendenți. NEGRUZZI S. III 350. – Variantă:(învechit) pretendant (NEGRUZZI, S. I 106) s. m.

PRETENDENT, -Ă s.m. și f. Cel care pretinde, care aspiră la ceva. // s.m. Cel care aspiră la mîna unei femei. [Var. pretendant, -ă s.m.f. / cf. fr. prétendant, it. pretendente].

PRETENDENT, -Ă I. s. m. f. cel care pretinde, care aspiră la ceva. II. s. m. bărbat care aspiră la mâna unei femei. (< fr. prétendant)

PRETENDENT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care aspiră la ceva sau pretinde ceva. ~ la tron. /<fr. pretendant

pretendent m. 1. cel ce pretinde la o demnitate, la o funcțiune; 2. principe care pretinde că are drepturi la un tron ocupat de altul; 3. cel ce aspiră la mâna unei femei.

*pretendént, -ă s. (lat. prae-téndens, -éntis, part. d. prae-téndere, a întinde înainte, de unde și fr. prétendre și part. prétendant. V. tind, în-tind). Care pretinde ceva, care aspiră la ceva. S. m. Acela care pretinde că are drepturĭ și aspiră să ocupe un tron: Don Carlos era pretendent la tronu Spaniiĭ. Acela care aspiră la mîna (căsătoria) uneĭ femeĭ.

pretendant, ~ă smf vz pretendent

pretendint, ~ă smf vz pretendent

PRETENDANT, -Ă s.m. și f. v. pretendent.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pretendent s. m., pl. pretendenți

pretendent s. m., pl. pretendenți

pretendent s. m., pl. pretendenți

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRETENDENT s. 1. (înv.) pețitor, pretendator. (~ la domnie, la o demnitate etc.) 2. v. candidat.

PRETENDENT s. 1. (înv.) pețitor, pretendator. (~ la domnie, la o demnitate etc.) 2. candidat, (înv.) pretendator. (~ la mîna unei fete.)

Intrare: pretendent
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pretendent
  • pretendentul
  • pretendentu‑
plural
  • pretendenți
  • pretendenții
genitiv-dativ singular
  • pretendent
  • pretendentului
plural
  • pretendenți
  • pretendenților
vocativ singular
  • pretendentule
  • pretendente
plural
  • pretendenților
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pretendant
  • pretendantul
  • pretendantu‑
plural
  • pretendanți
  • pretendanții
genitiv-dativ singular
  • pretendant
  • pretendantului
plural
  • pretendanți
  • pretendanților
vocativ singular
  • pretendantule
  • pretendante
plural
  • pretendanților
pretendint
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pretendent, pretendențisubstantiv masculin
pretendentă, pretendentesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care tinde, aspiră la ceva, care cere, pretinde ceva. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote El vede aci numai uneltirile obicinuite ale foștilor pretendenți la scaunul domnesc. CAMIL PETRESCU, O. IX 230. DLRLC
    • format_quote Tronul rămănînd vacant, mai mulți principi străini se grăbiră a se prezinta ca pretendenți la coronă. HASDEU, I. V. 50. DLRLC
  • 2. substantiv masculin Bărbat care cere sau are intenția să ceară în căsătorie o femeie. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Dacă prințul de Spania nu e mulțămit, să ne spuie și vom lua pe altul. Nu ne lipsesc pretendenți. NEGRUZZI S. III 350. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.