9 definiții pentru prepunere
Explicative DEX
PREPUNERE, prepuneri, s. f. (Pop.) Faptul de a prepune. – V. prepune.
PREPUNERE, prepuneri, s. f. (Pop.) Faptul de a prepune. – V. prepune.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
prepunere sf [At: (a. 1652) GCR I, 159/24 / Pl: ~ri / E: prepune] 1 (Rar) Așezare înainte. 2 (Îrg) Presupunere. 3 (Îrg) Bănuială.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PREPUNERE, prepuneri, s. f. (Azi popular, mai ales în Mold.) Faptul de a prepune1; bănuială, presupunere.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
prepunere (pop.) s. f., g.-d. art. prepunerii; pl. prepuneri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
prepunere (pop.) s. f., g.-d. art. prepunerii; pl. prepuneri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
prepunere s. f. → punere
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Jargon
PREPUNERE s. f. (< prepune, cf. lat. praeponere, după pune): v. procliză.
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
Sinonime
PREPUNERE s. v. bănuială, neîncredere, suspiciune.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
prepunere s. v. BĂNUIALĂ. NEÎNCREDERE. SUSPICIUNE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
prepunere, prepunerisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a prepune. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: bănuială neîncredere presupunere suspiciune
etimologie:
- prepune DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.