prepózit, prepoziți, s.m. Cleric de rang înalt, care îndeplinește o funcție administrativă: „…în calitate de inspector suprem al școlilor greco-catolice românești din cadrul diecezei de Gherla a fost numit prepozitul Macedon Pop” (Amicul Școalei, nr. 1, Sibiu, ian. 1860). – Din lat. praepositus „cap; șef” (sec. XIX) (DEX, DER).