12 definiții pentru brac (câine)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRAC1, braci, s. m. Câine de vânătoare cu părul scurt și cu urechile mari și blegi; prepelicar. – Din fr. braque.

BRAC1, braci, s. m. Câine de vânătoare cu părul scurt și cu urechile mari și blegi; prepelicar. – Din fr. braque.

brac2 sm [At: DEX2 / Pl: ~aci / E: fr braque] Câine de vânătoare cu părul scurt și cu urechile mari și blegi Si: prepelicar.

BRAC1, braci, s. m. Câine de vânătoare cu părul scurt și cu urechile mari și blegi; prepelicar. – Fr. braque.

BRAC s.m. Câine de vânătoare cu părul scurt și cu urechile mari și blegi; prepelicar. [< fr. braque, cf. germ. Bracke].

BRAC1 s. m. câine de vânătoare cu părul scurt și urechile mari și blege; prepelicar. (< fr. braque, germ. Bracke)

BRAC1 ~ci m. Rasă de câini mari, cu urechile lăsate în jos și cu părul scurt, folosiți, mai ales, la vânatul de prepelițe și de potârnichi; prepelicar. 2) Câine din această rasă. /<fr. braque

brac m. un fel de prepelicar sau copoiu cu părul lins. [V. braică].

*3) brac m. (fr. braque, d. vgerm. braccho, de unde și it. bracco). Un fel de cîne de vînat cu păru scurt și cu urechile cam blegĭ. V. braĭcă și barac.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

brac1 (câine) s. m., pl. braci

brac (prepelicar) s. m., pl. braci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BRAC s. (ZOOL.) 1. v. prepelicar. 2. brac englez v. poanter.

BRAC s. (ZOOL.) 1. prepelicar, (Transilv.) vișlă. (~ este un cîine de vînătoare.) 2. brac englez = poanter. (~ este un cîine de vînătoare).

Intrare: brac (câine)
brac1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brac
  • bracul
  • bracu‑
plural
  • braci
  • bracii
genitiv-dativ singular
  • brac
  • bracului
plural
  • braci
  • bracilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

brac (câine)

  • 1. Câine de vânătoare cu părul scurt și cu urechile mari și blegi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: prepelicar

etimologie: