17 definiții pentru premergător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PREMERGĂTÓR, -OÁRE, premergători, -oare, adj. Care premerge, precedă ceva sau pe cineva. ♦ (Substantivat) Precursor, predecesor, înaintaș. – Pre1- + mergător (după fr. précurseur).

PREMERGĂTÓR, -OÁRE, premergători, -oare, adj. Care premerge, precedă ceva sau pe cineva. ♦ (Substantivat) Precursor, predecesor, înaintaș. – Pre1- + mergător (după fr. précurseur).

premergător, ~oare [At: MAIORESCU, D. II, 119 / Pl: ~i, ~oare / E: pre- + mergător] 1 a Care precedă pe cineva sau ceva Si: (rar) precursor (2). 2 smf Persoană care desfășoară o activitate creatoare complet nouă într-un anumit domeniu, pregătind terenul pentru o dezvoltare ulterioară Si: precursor (1), predecesor, înaintaș, (înv) prodrom.

PREMERGĂTÓR, -OÁRE, premergători, -oare, adj. Care premerge, care precedă ceva sau pe cineva. Zilele premergătoare revoluției au fost încărcate de întîmplări și pline de înfrigurare. CAMIL PETRESCU, O. I 673. Nu poți atinge un fapt fără să vorbești de toate faptele premergătoare și cari îl condiționează. GHEREA, ST. CR. II 105. ♦ (Substantivat) Precursor, predecesor, înaintaș. Chiar în acest număr al Literatorului se află bucăți de versuri ai căror poeți, deși tineri, pot să fie priviți ca premergători în această direcțiune, MACEDONSKI, O. IV 110.

PREMERGĂTÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care precedă ceva; precursor, predecesor, înaintaș. [< pre- + mergător].

PREMERGĂTÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care precedă pe cineva sau ceva; precursor. (< pre- + mergător)

premergătór s. n. (bot.) Plantă care se cultivă pe un teren înaintea alteia ◊ „Cele mai bune premergătoare pentru grâu sunt acelea care au fost strânse în prima parte a verii și anume leguminoasele pentru boabe (mazăre, fasole etc.). În cadrul acestor categorii de premergătoare se vor prefera acele tarlale care au fost fertilizate în anii precedenți.” R.l. 14 VIII 76 p. 3 (din pre- + mergător; DN, DEX, DN3 – alte sensuri)

PREMERGĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care premerge; precedent; anterior; antecedent. /pre- + mergător

PREMERGĂTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care a precedat într-un domeniu de activitate, într-o funcție; predecesor; antecesor. /pre- + mergător

premergător m. 1. cel ce vine înainte de altul. ║ a. fig. ceeace anunță dinainte: semne premergătoare de furtună.

*premergătór, -oáre adj. Care premerge, precedent. Precursor. Subst. Precursor.

înainte-mergător, -oáre adj. și s. Răŭ zis îld. înaintaș, premergător saŭ precursor (supranumele luĭ Ion Botezătoru).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*premergătór2 s. n., pl. premergătoáre

premergătór1 adj. m., pl. premergătóri; f. sg. și pl. premergătoáre

premergătór adj. → mergător


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PREMERGĂTÓR adj., s. 1. adj. v. prealabil. 2. adj. v. anticipat. 3. adj. v. anterior. 4. s. v. precursor.

PREMERGĂTOR adj., s. 1. adj. prealabil, pregătitor, preliminar, (rar) preparator. (Studii, lucrări ~.) 2. adj. anticipat, prealabil, preliminar. (O condiție ~.) 3. adj. anterior, dinainte, precedent, (înv.) precezător. (În scrisoarea ~.) 4. s. antecesor, înaintaș, precursor, predecesor, (înv.) procatoh, prodrom, înainte-mergător, (înv., bis.) prediteci. (~ii noștri direcți.)

Premergător ≠ posterior, succesor, ulterior, următor

Intrare: premergător
premergător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • premergător
  • premergătorul
  • premergătoru‑
  • premergătoare
  • premergătoarea
plural
  • premergători
  • premergătorii
  • premergătoare
  • premergătoarele
genitiv-dativ singular
  • premergător
  • premergătorului
  • premergătoare
  • premergătoarei
plural
  • premergători
  • premergătorilor
  • premergătoare
  • premergătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)