PREMERGĂTOR, -OARE, premergători, -oare, adj. Care premerge, care precedă ceva sau pe cineva. Zilele premergătoare revoluției au fost încărcate de întîmplări și pline de înfrigurare. CAMIL PETRESCU, O. I 673. Nu poți atinge un fapt fără să vorbești de toate faptele premergătoare și cari îl condiționează. GHEREA, ST. CR. II 105. ♦ (Substantivat) Precursor, predecesor, înaintaș. Chiar în acest număr al Literatorului se află bucăți de versuri ai căror poeți, deși tineri, pot să fie priviți ca premergători în această direcțiune, MACEDONSKI, O. IV 110.