13 definiții pentru premeditare
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PREMEDITARE, premeditări, s. f. Acțiunea de a premedita și rezultatul ei; premeditație. ♦ (Jur.) Circumstanță agravantă constând în săvârșirea în mod deliberat, pe baza unor pregătiri minuțioase, a unei infracțiuni. ◊ Loc. adj. și adv. Cu premeditare = (în mod) premeditat. – V. premedita.
premeditare sf [At: DDRF / Pl: ~tări / E: premedita] 1 (înv) Chibzuire. 2 (Spc) Circumstanță agravantă constând în săvârșirea în mod deliberat, pe baza unei pregătiri minuțioase, a unei infracțiuni Si: (asr) premeditație (2). 3-4 (Îljv) Cu ~ (În mod) premeditat Si: intenționat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PREMEDITARE, premeditări, s. f. Acțiunea de a premedita și rezultatul ei; premeditație. ◊ Loc. adj. și adv. Cu premeditare = (în mod) premeditat. – V. premedita.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
PREMEDITARE, premeditări, s. f. Faptul de a premedita; punere la cale, pregătire. ◊ Loc. adj. și adv. Cu premeditare = premeditat, în mod premeditat.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PREMEDITARE s.f. Acțiunea de a premedita și rezultatul ei; plănuire, punere la cale; premeditație. [< premedita].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PREMEDITARE s. f. faptul de a premedita. ◊ (jur.) circumstanță agravantă în săvârșirea în mod deliberat a unei infracțiuni. (< premedita)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
PREMEDITARE ~ări f. v. A PREMEDITA. ◊ Cu ~ în mod premeditat. /v. a premedita
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*premeditațiúne f. (lat. prae-meditatio, -ónis. Precugetare, acțiunea de a premedita: crimă comisă cu premeditațiune. – Și -áție, dar ob. -áre.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
premeditare s. f., g.-d. art. premeditării; pl. premeditări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
premeditare s. f., g.-d. art. premeditării; pl. premeditări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
premeditare s. f. → meditare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PREMEDITARE s. (rar) precugetare, (înv.) precuget, premeditație. (Faptă comisă cu ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PREMEDITARE s. (rar) precugetare, (înv.) precuget, premeditație. (Faptă comisă cu ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
premeditare, premeditărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a premedita și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: precuget precugetare premeditație
- 1.1. Circumstanță agravantă constând în săvârșirea în mod deliberat, pe baza unor pregătiri minuțioase, a unei infracțiuni. DEX '09 MDN '00
- Cu premeditare = (în mod) premeditat. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: premeditat
-
-
etimologie:
- premedita DEX '09 DEX '98 DN