opțiuni
  • info

7 definiții pentru precugetare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

precugetare sf [At: (a. 1843) DOC. EC. 784 / Pl: ~tări / E: precugeta] 1 (Asr) Chibzuire. 2 (Îlav) Cu ~ În mod intenționat.

PRECUGETARE s. f. (Învechit) Acțiunea de a precugeta; premeditare. V. plan. Negreșit, n-am avut nici o precugetare cînd am făcut toate aceste. GANE, N. III 34. E plan, precugetare, în șirul orb al vremei și-a lucrurilor lumii? EMINESCU, O. IV 59.

PRECUGETARE s. f. (Înv.) Acțiunea de a precugeta; premeditare.

precugetare f. cugetare înainte de a lucra, deplină cunoștință în facerea unui lucru.

*precugetáre f. Premeditare, acțiunea de a cugeta în ainte.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRECUGETARE s. v. premeditare.

precugetare s. v. PREMEDITARE.

Intrare: precugetare
precugetare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • precugetare
  • precugetarea
plural
  • precugetări
  • precugetările
genitiv-dativ singular
  • precugetări
  • precugetării
plural
  • precugetări
  • precugetărilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

precugetare, precugetărisubstantiv feminin

  • 1. învechit Acțiunea de a precugeta. DLRLC
    sinonime: premeditare
    • format_quote Negreșit, n-am avut nici o precugetare cînd am făcut toate aceste. GANE, N. III 34. DLRLC
    • format_quote E plan, precugetare, în șirul orb al vremei și-a lucrurilor lumii? EMINESCU, O. IV 59. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.