premeditare sf [At: DDRF / Pl: ~tări / E: premedita] 1 (înv) Chibzuire. 2 (Spc) Circumstanță agravantă constând în săvârșirea în mod deliberat, pe baza unei pregătiri minuțioase, a unei infracțiuni Si: (asr) premeditație (2). 3-4 (Îljv) Cu ~ (În mod) premeditat Si: intenționat.