12 definiții pentru prelecțiune
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PRELECȚIUNE, prelecțiuni, s. f. (Înv.) Prelegere. [Var.: (înv.) prelecție s. f.] – Din lat. praelectio, -onis.
prelecțiune sf vz prelecție
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PRELECȚIUNE, prelecțiuni, s. f. (Învechit) Conferință publică; prelegere; (prin restricție) lecție de deschidere (a unui curs universitar).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PRELECȚIUNE s.f. (Liv.) Prelegere. [Pron. -ți-u-, var. (după alte surse prelecție). / < lat. praelectio].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PRELECȚIE s. f. v. prelecțiune.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
prelecție sf [At: ȚICHINDEAL, D. N. 5/21 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: lat praelectio, -onis] (Înv) Prelegere.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PRELECȚIE, prelecții, s. f. (Înv.) Prelegere. – Din lat. praelectio, -onis.[1]
- Var. (după alte surse) prelecțiune. — cata
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
prelecțiune (înv.) (desp. -ți-u-) s. f., g.-d. art. prelecțiunii; pl. prelecțiuni
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
prelecțiune (înv.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. prelecțiunii; pl. prelecțiuni
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
prelecțiune s. f. → lecțiune
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PRELECȚIE s. v. curs, prelegere.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
prelecție s. v. CURS. PRELEGERE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: -ți-u-ne
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
prelecțiune, prelecțiunisubstantiv feminin
-
- 1.1. Lecție de deschidere (a unui curs universitar). DLRLC
-
etimologie:
- praelectio, -onis DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.