17 definiții pentru predică pedrică prădică pridică priedică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRÉDICĂ, predici, s. f. Cuvântare rostită de un cleric în biserică, în care se explică și se comentează un text biblic și se dau credincioșilor îndrumări morale; omilie; p. gener. expunere cu conținut moralizator. – Din predica.

PRÉDICĂ, predici, s. f. Cuvântare rostită de un cleric în biserică, în care se explică și se comentează un text biblic și se dau credincioșilor îndrumări morale; omilie; p. gener. expunere cu conținut moralizator. – Din predica.

predică sf [At: (a. 1810) BV III, 24 / V: (reg) pedrică, prădică, pridică, priedi / A și: (reg) predi / Pl: ~ici, (rar) ~ice, (îrg) ~iche / E: it predica] 1 Cuvântare rostită de preot în biserică, axată pe un text biblic și cuprinzând învățături cu caracter moral Si: (îrg) predicație1, (înv) didahie, omilie, predicare (2), propovăduire, propovedanie. 2 (Prt) Expunere orală sau scrisă cu conținut moralizator. 3 (Pex) Mustrare.

PRÉDICĂ, predici, s. f. Acțiunea de a predica; (concretizat) cuvîntare rostită de preot în biserică, în care se explică un text biblic și care conține o morală, un îndemn, o îndrumare; p. ext. orice expunere scrisă sau orală avînd un astfel de conținut. Toate puterile vieții, acest scriitor și le-a cheltuit pentru predica adevărului în mijlocul poporului. SADOVEANU, E. 191. Mulțumesc pentru predică! Ai fost sublim. C. PETRESCU, A. R. 28.

PRÉDICĂ s.f. Cuvântare rostită de preot în biserică; propovedanie, cazanie; (p. ext.) orice expunere cu conținut moralizator. [< it. predica].

PRÉDICĂ s. f. 1. cuvântare rostită de preot în biserică, axată pe un text biblic și cuprinzând învățături. 2. (peior.) expunere cu conținut moralizator; dojană. (< it. predica)

PRÉDICĂ ~ci f. 1) Cuvântare rostită de un slujitor al cultului în biserică, la sfârșitul liturghiei, care conține îndrumări morale. 2) fig. Expunere cu conținut moralizator. [G.-D. predicii] /v. a predica

predică f. 1. cuvântare bisericească rostită din amvon; 2. fam. mustrare lungă.

*prédică f., pl. ĭ (it. prédica, de unde și ngr. prédika [scris préntika], rus. predika, germ. predigt). Discurs ținut pentru a moraliza poporu: a ținea o predică. Fig. Iron. Mustrare lungă și plicticoasă. – Odinioară cazánie, prodovedanie, apoĭ omilíe și didahie. V. cuvîntare.

pedrică[1] sf vz predică

  1. În definiția principală, varianta de față este accentuată: pedri LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

prédică s. f., g.-d. art. prédicii; pl. prédici

prédică s. f., g.-d. art. prédicii; pl. prédici


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PREDICĂ s. (BIS.) cazanie, cuvînt, omilie, (înv.) chiriacodromion, didahie, poucenie, predicare, predicație, propovedanie, carte cu învățătură. (În ~ preotului...)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a ține (cuiva) o predică expr. a mustra, a dojeni, a ține (cuiva) o lecție de bună-cuviință.

Intrare: predică
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • predică
  • predica
plural
  • predici
  • predicile
genitiv-dativ singular
  • predici
  • predicii
plural
  • predici
  • predicilor
vocativ singular
plural
pedrică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prădică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pridică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
priedică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.