predică sf [At: (a. 1810) BV III, 24 / V: (reg) pedrică, prădică, pridică, priedică / A și: (reg) predică / Pl: ~ici, (rar) ~ice, (îrg) ~iche / E: it predica] 1 Cuvântare rostită de preot în biserică, axată pe un text biblic și cuprinzând învățături cu caracter moral Si: (îrg) predicație¹, (înv) didahie, omilie, predicare (2), propovăduire, propovedanie. 2 (Prt) Expunere orală sau scrisă cu conținut moralizator. 3 (Pex) Mustrare.

PREDICĂ, predici, s. f. Acțiunea de a predica; (concretizat) cuvîntare rostită de preot în biserică, în care se explică un text biblic și care conține o morală, un îndemn, o îndrumare; p. ext. orice expunere scrisă sau orală avînd un astfel de conținut. Toate puterile vieții, acest scriitor și le-a cheltuit pentru predica adevărului în mijlocul poporului. SADOVEANU, E. 191. Mulțumesc pentru predică! Ai fost sublim. C. PETRESCU, A. R. 28.

PREDICĂ s.f. Cuvîntare rostită de preot în biserică; propovedanie, cazanie; (p. ext.) orice expunere cu conținut moralizator. [< it. predica].

PREDICĂ s. f. 1. cuvântare rostită de preot în biserică, axată pe un text biblic și cuprinzând învățături. 2. (peior.) expunere cu conținut moralizator; dojană. (< it. predica)

PREDICĂ ~ci f. 1) Cuvântare rostită de un slujitor al cultului în biserică, la sfârșitul liturghiei, care conține îndrumări morale. 2) fig. Expunere cu conținut moralizator. [G.-D. predicii] /v. a predica

predică f. 1. cuvântare bisericească rostită din amvon; 2. fam. mustrare lungă.

*prédică f., pl. ĭ (it. prédica, de unde și ngr. prédika [scris préntika], rus. predika, germ. predigt). Discurs ținut pentru a moraliza poporu: a ținea o predică. Fig. Iron. Mustrare lungă și plicticoasă. – Odinioară cazánie, prodovedanie, apoĭ omilíe și didahie. V. cuvîntare.

pedrică^[1] sf vz predică

prădică sf vz predică

pridică sf vz predică

priedică sf vz predică

predică s. f., g.-d. art. predicii; pl. predici

predică s. f., g.-d. art. predicii; pl. predici

predică s. f., g.-d. art. predicii; pl. predici

PREDICĂ s. v. cazanie.

PREDICĂ s. (BIS.) cazanie, cuvînt, omilie, (înv.) chiriacodromion, didahie, poucenie, predicare, predicație, propovedanie, carte cu învățătură. (În ~ preotului...)

a ține (cuiva) o predică expr. a mustra, a dojeni, a ține (cuiva) o lecție de bună-cuviință.