16 definiții pentru prăji


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRĂJÍ, prăjesc, vb. IV. 1. Tranz. A supune un aliment acțiunii focului (de obicei în grăsime încinsă) pentru a-l face comestibil sau pentru a-l prelucra. ♦ Tranz. și refl. A (se) distruge sau a (se) degrada prin foc, a (se) arde. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) chinui, a (se) frământa. 2. Refl. (Fam.; despre oameni) A se expune la căldura soarelui sau a focului (pentru a se încălzi, a se bronza etc.). ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A-și prăji burta la soare = a nu face nimic, a lenevi. 3. Tranz. A încălzi minereurile în cuptoare speciale, la o temperatură inferioară temperaturii de topire, pentru a le usca și a le purifica sau pentru a le face mai ușor de tratat prin operații metalurgice ulterioare. – Din sl. pražiti.

PRĂJÍ, prăjesc, vb. IV. 1. Tranz. A supune un aliment acțiunii focului (de obicei în grăsime încinsă) pentru a-l face comestibil sau pentru a-l prelucra. ♦ Tranz. și refl. A (se) distruge sau a (se) degrada prin foc, a (se) arde. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) chinui, a (se) frământa. 2. Refl. (Fam.; despre oameni) A se expune la căldura soarelui sau a focului (pentru a se încălzi, a se bronza etc.). ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A-și prăji burta la soare = a nu face nimic, a lenevi. 3. Tranz. A încălzi minereurile în cuptoare speciale, la o temperatură inferioară temperaturii de topire, pentru a le usca și a le purifica sau pentru a le face mai ușor de tratat prin operații metalurgice ulterioare. – Din sl. pražiti.

PRĂJÍ, prăjesc, vb. IV. 1. Tranz. A expune (un aliment) la căldura focului (în special în grăsimi) și a-l face comestibil. V. frige, coace. A prăji cafea.Doftorii satului... erau la noi acasă și prăjeau pe foc într-un ceaun mare niște hoștine cu său. CREANGĂ, A. 15. ◊ Refl. Scoțînd prăjitura din calup, pune-o în cuptor singură să se mai prăjească. La TDRG. ◊ Fig. (Cu privire la oameni) A chinui, a tortura. A mers așa cît a mers, pînă i-a dat în cap cocoanei să-ntoarcă foaia, să-l prăjească și pe altă parte; s-a prefăcut că-l teme, că e zuliară. CARAGIALE, O. III 33. 2. Refl. (Despre oameni) A se expune la căldura soarelui sau a focului (pentru a se încălzi). Se prăjeau la soare și se mișcau prin mîl, s-alungau pe prund pînă sub bolțile de răchită. SADOVEANU, O. VIII 135. O babă șade pe prispă... prăjindu-se la soare. REBREANU, I. 10. ◊ Fig. In fața noastră se ridică munți sălbatici care se prăjesc la soare de la începutul lumii. ALECSANDRI, O. P. 350. (Tranz.) Vreo două vapoare de marfă acostate la cheiul vechi de piatră își prăjeau la soare trupurile uriașe. BART, S. M. 59. ◊ Expr. A-și prăji burta la soare = a nu face nimic, a lenevi. Ucenicul... era harnic, harnic grozav, de toată ziua își prăjea burta la soare. La TDRG. 3. Tranz. A încălzi minereurile în cuptoare speciale, la o anumită temperatură, inferioară temperaturii de topire, pentru a le modifica compoziția chimică și a le face mai ușor de tratat prin operații metalurgice ulterioare.

A PRĂJÍ ~ésc tranz. 1) (alimente) A prepara supunând acțiunii focului, în tigaie sau în ceaun (cu sau fără grăsime). ~ pește. 2) (minereuri) A încălzi până la o temperatură mai joasă decât cea de topire (în vederea uscării sau a prelucrării ulterioare). /<sl. pražiti

A SE PRĂJÍ mă ~ésc intranz. (despre persoane) A se expune acțiunii unei călduri puternice; a se arde. ~ la soare. /<sl. pražiti

prăjì v. 1. a coace carne pe grătar, pe cărbuni; 2. a fierbe în unt; 3. a arde frigând: a prăji cafea. [Slav. PRAJITI, a frige].

prăjésc v. tr. (vsl. pražiti, prŭžiti, a frige, prŭga, pîrgă, sîrb. pržiti, nsl. pražiti, a frige; rus. prĕážiti, a prăji; ung. parázsolni, pörzsölni, a frige, párgolni, a prăji, perzselni, pergelni, a frige. V. prajă, pîrgă, pîrjol și frig 2). Frig într’o tingire (tigaĭe, tavă) în unt orĭ în unt-de-lemn vorbind de friptură saŭ unele prăjiturĭ saŭ frig într’un vas uscat (numit frigare saŭ prăjitoare), vorbind de cafea, năhut ș. a.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

prăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăjésc, imperf. 3 sg. prăjeá; conj. prez. 3 prăjeáscă

prăjí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăjésc, imperf. 3 sg. prăjeá; conj. prez. 3 sg. și pl. prăjeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRĂJÍ vb. 1. a frige. (A ~ un aliment în ulei.) 2. v. bronza.

PRĂJI vb. 1. a frige. (A ~ un aliment în ulei.) 2. a (se) arde, a (se) bronza, a (se) înnegri, a (se) pîrli, (înv. și reg.) a (se) păli. (Se ~ la soare, la mare.)

prăji vb. v. ADEMENI. AMĂGI. ÎNCÎNTA. ÎNȘELA. MINȚI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PURTA. TRIȘA. USCA. ZBICI. ZVÎNTA.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

prăjí (prăjésc, prăjít), vb.1. A frige. – 2. A (se) arde. – 3. A (se) înșela. Mr. părjescu, părjire, megl. prăjǫs, prăjiri. Sl. pražiti (Miklosich, Lexicon, 656; Cihac, II, 285; Graur, BL, VI, 167), cf. bg. părža, slov. pražiti, cr. peržiti, alb. përžis, mag. perzselni.Der. prăjeală (Munt., var. Olt. prăjilă), s. f. (prăjire, rîntaș, aliment prăjit); prăjitoare, s. f. (aparat de prăjit cafea); prăjitorie, s. f. (prăjire); prăjitură, s. f. (plăcintă, aliment dulce din făină; prăjeală).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PRĂJÍ vb. IV. În gastronomie, mod de a prepara un aliment, mai ales carne, prin introducere în grăsime încinsă; în expr. a prăji în tigaie sau la tigaie = a prăji în puțină grăsime, ulei sau unt, în special piese mici de carne sau legume, la foc viu (sin. a sota); a prăji în baie de grăsime = a prăji prin imersiune totală în grăsime încinsă un aliment natur, pane sau învelit în aluat; v. a căli.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

prăji, prăjesc I. v. t. a păcăli, a înșela, II. v. r. 1. a se păcăli, a fi înșelat. 2. (tox.) a se droga.

a se prăji la lumânare expr. (adol., stud.) a muri.

Intrare: prăji
verb (VT403)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prăji
  • prăjire
  • prăjit
  • prăjitu‑
  • prăjind
  • prăjindu‑
singular plural
  • prăjește
  • prăjiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prăjesc
(să)
  • prăjesc
  • prăjeam
  • prăjii
  • prăjisem
a II-a (tu)
  • prăjești
(să)
  • prăjești
  • prăjeai
  • prăjiși
  • prăjiseși
a III-a (el, ea)
  • prăjește
(să)
  • prăjească
  • prăjea
  • prăji
  • prăjise
plural I (noi)
  • prăjim
(să)
  • prăjim
  • prăjeam
  • prăjirăm
  • prăjiserăm
  • prăjisem
a II-a (voi)
  • prăjiți
(să)
  • prăjiți
  • prăjeați
  • prăjirăți
  • prăjiserăți
  • prăjiseți
a III-a (ei, ele)
  • prăjesc
(să)
  • prăjească
  • prăjeau
  • prăji
  • prăjiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)